Cafeneaua culturală

Figuri marcante – Portret Constantin Filimon, reconstituit din amintirile confraților

Ținutul Neamț a avut privilegiul de a fi spațiu al creației pentru o serie de artiști plastici de renume. Unii s-au născut aici – Victor Brauner, Iulia Hălăucescu, Nicolae Milord, Petru Petrescu – , pentru alții munții, apele și pădurile județului au fost gazde ospitaliere – Lascăr Vorel, Aurel Băeșu. O figură aparte a plasticienilor din zonă a fost Constantin Filimon. Născut la Piatra-Neamț, pe 25 mai 1936, a făcut școala la București, absolvind în 1967 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Capitala a fost și locul debutului său artistic, consemnat printr-o expoziție grafică, în 1969. Asta, după ce în același an finalizase cursurile de pictură bisericească de la Patriarhia Română.

Din 1978, se întoarce la Piatra, oraș în care a fost ani de-a rândul profesor la Școala Populară de Artă Piatra-Neamț, dar și la alte școli din județ, printre ele fosta Școală Generală nr. 6 (actual Liceul Sportiv).

„Risipitor cu lucrările lui”

A fost foarte activ în plan artistic. A lucrat pictura monumentală, religioasă, lucrând în tehnicile frescă, tempera și ulei, pentru bisericile din Zapodeni (Iași), Muncel (Alba), Drăgești (Bihor), Verșești (Neamț), Tigveni, Bârsești (Argeș), dar și în Capitală, la Carul cu bere.

A avut multe expoziții personale, la București (1967, 1977), Ploiești (1968), Eforie Sud (1971), Piatra-Neamț (1982, 1984, 1994, 1996, 2002, 2004).

A participat la Saloane și Bienale de pictură de la Piatra-Neamț, de grafică din București (1971-1978) și în expoziții colective și personale din Piatra-Neamț. A expus în S.U.A. (între1980-1997), în New York, Washington, Barton, Newport, dar și în Mexic (Galeria Acuarelle), Australia (la Sydney), Spania (la Valencia), Venezuela, Ungaria (la Martely), Franța (Besançon), Japonia (Tokyo), India (Karmandatha), Republica Moldova (Chișinău), Grecia (Atena) și Rusia (Moscova). În 2001, a fost invitat la Commonwealth Institute din Londra.

Constantin Filimon, ca artist, a fost precum i-a fost firea în viața de zi cu zi: un risipitor. De aceea, cum au spus apropiații, nu există o galerie a sa, ci lucrările îi sunt risipite în colecții private din județ (doctorul Victor Kirileanu, Vasile și Elena Pleșca, Dumitru Bezem), din țară și din străinătate. „Mai sunt lucrări în oraș cu care s-ar putea face o altă retrospectivă, este important ce s-a făcut. Pentru că pictorul Costică Filimon este risipitor cu lucrările lui, le împarte în toate zările”, afirma, în cadrul unui vernisaj, criticul de artă Emil Nicolae.

„Mi-ar plăcea să fiu celebru, dar anonim”

„Constantin Filimon lăsa impresia unui artist răzvrătit, de multe ori incomod, indiferent la glorie, îndeplinind cu prisosință spusele marelui Degas: Mi-ar plăcea să fiu celebru, dar anonim. Hâtru în multe ocazii, cinic cu prilejul unor manifestări ostile, Filimon și-a câștigat popularitatea și «celebritatea» în lumea aridă, săracă și umilă a perioadelor ante și post decembriste. Contestat de unii, iubit și admirat de alții, Costică a traversat o perioadă grea pentru cultură și artă, în general. Înzestrat de la natură cu inteligență și având curaj și capacitate artistică («meserie» – cum spunea el), elaborează subiecte diverse, unele așa-zis interzise. Pictura lui degajă forță și demnitate.

Ca artist, el capătă reputația unuia dintre cei mai interesanți și vivace exponenți ai gândirii eliberate de prejudecăți, ai noncomformismului expres. Ciclurile numite de el «fețe», nudurile roșii, albastre, muzicanții și, mai ales, peisajele de o ariditate descumpănitoare, dar care te obligă să evaluezi înalta lor rezoluție plastică, fac din opera sa un mare câștig pentru pictura nemțeană, și nu numai. Obligați vom fi mereu să-i mulțumim, în felul nostru, și să privim dincolo de rama tabloului («de prezentare» – cum spunea el).

Opera lui este complexă si enigmatică. Din păcate, când el și-a întors privirea de la noi, încă mai avea multe de spus, încărcând cu originalitate și complexitate spațiul plastic luxuriant al secolului XXI.” (pictorul Dumitru Bezem)

Artistul își reprezintă foarte bine arta

Un frumos portret i-a făcut cu ocazia unui vernisaj scriitorul și criticul de artă Emil Nicolae: „Am putea face un experiment cu Costică Filimon, dacă l-am scoate din sală și ne-am uita doar la tablouri, la întâlnirea autorului, senzația ar fi aceeași. Adică artistul își reprezintă foarte bine arta. (…) În principiu, expoziția evocă cele mai importante momente din creația autorului care se identifică foarte bine cu opera sa și nu este detașat de ea. Are curajul să rămână cu opera sa cu tot dinamismul și toată criza pe care o duce cu el. Ne-am întâlnit pe stradă odată și mă gândeam că-mi va sări în cap pentru ce am scris într-o cronică, cum că ar face o pictură schizoidă. Mi-a spus că i-a plăcut ce am scris și că am la el o sticlă de vin. (…) Deci, privind la opera lui în timp, iată ce avem, un artist important: Costică Filimon.” (criticul de artă Emil Nicolae)

„Un om cu adevărat liber, care risipea bună dispoziție cu carul”

„Lui Costică Filimon îi plăcea viața până la nebunie și își urma destinul fără complexe. Râdea cu gura până la urechi și toată lumea era a lui. Nu putea trăi fără prieteni în preajma sa. Spațiul și timpul nu prezentau interes pentru el decât atunci când, înarmat cu tot felul de scule de pictură, ataca cu impetuozitate o pânză sau un carton. Nu-și permitea vreo pauză decât pentru o țigară sau vreun păhărel cu tărie. Chiar și când o pornea într-o direcție dar ajungea cu siguranța în cealaltă, avea grijă să aibă la el un creion și un petec de hârtie, fiind cu adevărat fericit să-ți poată oferi o șarjă semnată de el.

În atelierul său din Aleea Viforului găseai orice, dar tablouri sau desene, nu. El picta pentru oamenii care îi apreciau arta și aceștia nu erau puțini! Pentru el nu păstra nici un capăt de ață! Avea prieteni peste tot. Uneori, se întrecea cu gluma, dar nu puteai să te superi pe el și te mulțumeai să constați că este un om cu adevărat liber și cu suflet mare. Nu avea prejudecăți și oriunde s-ar fi aflat risipea bună dispoziție cu carul! Prin taberele noastre de creație plastică, Filimon era sarea si piperul!

Când în sufletul său s-a închis un anume cerc, a plecat la o partidă de pescuit, hălăduind printr-o lume numai de el știută, căci lumea noastră, cea adevărată, nu a mai prezentat nici un interes pentru el. S-a întâmplat însă, că a apucat pe o cale fără întoarcere.” (pictorul Mihai Agape)

Constantin Filimon, omul controversat al urbei, îndrăgit de unii, contestat de alții, a trecut la cele veșnice în august 2013, la Piatra-Neamț.

Autor articol: Valentin ANDREI