Neamțul în imagini

Proiectul 6.30

Inaugurăm odată cu primul număr al revistei CoolT Neamț și rubrica Neamțul Fotogenic, realizată de Asociația Foto Club Neamț. Fotografi profesioniști sau doar pasionați într-ale fotografiei, și-au propus să imortalizeze cele mai frumoase povești ale naturii din zona Neamțului. Răspunsuri despre cine sunt ei, care sunt proiectele lor dar și cele mai spectaculoase imagini realizate pe meleaguri nemțene, vor fi redate în paginile următoare.

Proiectul 6.30

Ne-am născut într-o zonă superbă și ar fi păcat să nu ne bucurăm de ea. Cum vremea bună nu este întotdeauna prietena fotografiilor reușite, am decis să ne vedem dimineața devreme, indiferent de condițiile meteo, când răsăritul pune în valoare cu explozia sa de lumină și culoare natura feerică și ne permite să sorbim prin intermediul obiectivelor foto frumusețile zonei.

Așa s-a născut Grupul 6.30, din cadrul Asociației Foto Club Neamț. Întâlnirea de duminică dimineața, la 6.30, este deja tradiție, iar fotografiile noastre au fost expuse în diverse expoziții și, mai important, au fost apreciate de publicul iubitor de frumos atât din România cât și din lume.

Pasiunea pentru fotografie și dorința de a promova județul Neamț au fost bazele Asociației Foto Club Neamț, iar Grupul 6.30 este deschiderea către public, la care orice fotograf sau viitor fotograf este invitat să ne însoțească și să descopere împreună cu noi tainele fotografiei sau, pur și simplu, să se bucure de acest mix natural, cu care Creatorul a înzestrat județul Neamț.

Ce poate fi mai frumos decât să îți bei cafeaua pe malul lacului Cuejdel, în Cheile Bicazului, la poalele sau în vârful Ceahlăului, alături de prieteni dragi?

Bârnadu, sătucul de poveste izolat în munți

Prin intermediul ieșirilor matinale am cunoscut oameni minunați, din cele mai retrase colturi ale județului, cu care s-a legat de-a lungul anilor o prietenie strânsă și care acum nu concep să vină sărbătorile și noi să nu ajungem pe la ei. Un astfel de exemplu este cel mai izolat sat din județul Neamț, Bârnadu, unde zăpada se depune din octombrie și dispare în martie, făcând micul, dar lungul drum de acces, de cele mai multe ori impracticabil. Oamenii s-au învățat să își facă provizii de ulei, zahăr și medicamente din timp, deoarece prima localitate cu magazine și farmacie este la peste 10 km.

Când i-am cunoscut, în tot satul mai erau 145 de oameni, majoritatea trecuți bine de prima tinerețe. Se întâmpla în urmă cu 4 ani. Acum au rămas mai puțin de 70.  Tinerii, și așa puțini, au coborât în vale pentru un trai mai bun sau au luat calea străinătății să își facă un rost în viață, iar cei mai în vârstă calea Domnului… Acum 5 ani era și un preot, care venea duminica să mai aline sufletul acestor oameni. Din păcate, nici acesta nu mai vine, pentru că nu rentează.

La Bârnadu sunt oameni frumoși, români simpli, care duc o viață grea. Frumusețea locului în care stau nu mai înseamnă nimic pentru ei.

Cuvintele nu pot descrie trăirile noastre la aceste ieșiri și de aceea, fotografiile pe care le prezentăm sunt o completare firească a cuvintelor de mai sus.