Într-o ediție în care mare parte a revistei Coolt Neamț este dedicată Festivalului Internațional ,,Vacanțe Muzicale la Piatra-Neamț”, rubrica Implicare Socială o alocăm Mihaelei Spiridon directorul artistic al evenimentului.
Un om tonic, deschis și comunicativ, dar și un profesionist desăvârșit Mihaela Spiridon activează ca dascăl Şcoala Populară de Artă, iar din 1990, la Liceul de Artă, ambele din Piatra-Neamţ. În cadrul liceului iniţiază Concursul Naţional de Pian „Carl Czerny”, concurs care a parcurs până în 2010 nouăsprezece ediţii consecutive.
Dorinţa continuă de perfecţionare, precum şi profesionalismul care o caracterizează, o impun, la deschiderea Colegiului universitar de muzică (1998), ca prim conducător al instituţiei. Un an mai târziu, în urma unui concurs câştigat, obţine titularizarea, ca lector universitar (specializarea interpretare muzicală-pian), la Academia de Muzică„Gheorghe Dima” din Cluj.
În 2007, la ediţia a XXXVI-a a Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ, debutează în literatura de specialitate cu lucrarea ORIZONTURI ALE PEDAGOGIEI MUZICALE – Principii de bază în studierea unui repertoriu pianistic, lucrare ce a văzut lumina tiparului la editura Nona.
Referindu-ne la cariera artistică, ar fi de spus că Mihaela Spiridon a cântat mult, călătorind prin întreaga ţară. De asemenea, a colindat şi o parte a Europei muzicale, cântând melomanilor din Italia, Slovacia, Republica Moldova sau Bulgaria.
Având „în spate” o bogată experienţă de pianist corepetitor, a ajutat multe nume importante în a realiza cursuri de măiestrie – Aurelian Octav Popa, Ludovic Spiess, Eleonora Enăchescu (România), precum şi Gernot Winischoffer (Austria), Anton Niculescu (Germania), Sherban Lupu (Statele Unite). A participat, ca pianist oficial, la importante concursuri şi festivaluri de gen, între care: Concursul Internaţional de Pian „Citta di Cantu”, Concursurile Internaţionale de Vioară „Viotti” de la Valsesia, „Rodolfo Lipizer” de la Gorizia, „George Enescu” Bucureşti, precum şi Concursul Internaţional de Canto „Umberto Giordani” de la Foggia.
Aceste călătorii întreprinse în scop profesional îi deschid noi orizonturi. Astfel se dovedeşte un priceput manager de festival. De asta aveau să se convingă toate persoanele implicate – de la organizatori, participanţi (artişti ori studenţi) şi până la melomanii din stal. A răspuns, ca director artistic, de ediţiile anilor 2006 – 2008 și 2014 și până în prezent de Vacanţele Muzicale.
În cadrul colaborării profesionale cu Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț, Mihaela Spiridon și-a adus contribuția între anii 2005 și 2008, și în organizarea a trei stagiuni muzicale, în cadrul cărora a venit cu idei novatoare la nivel organizatoric, folosindu-şi propriile contacte din lumea muzicală internă şi internaţională.
1. Unde începe povestea pianului în viața dumneavoastră?
Mihaela Spiridon: Cred că am putea-o plasa în jurul vârstei de 4 ani și jumătate, conform unei fotografii descoperite recent, care mă înfățișează în picioare, cu șosete albe și rochițică de catifea, ținând în brațe un acordeon micuț. Până să apară în viața mea o pianină, foloseam pentru studiu claviatura acordeonului respectiv așezat pe o masă, tatăl meu fiind pe post de „asistent”. Asta însemna că trăgea și împingea burduful, până mă săturam eu de cântat. Când am împlinit 7 ani, tot tatăl meu m-a înscris la Școala de muzică din Bacău, la Secția pian. La recomandarea profesoarei de atunci, după doar câteva luni, părinții mei au hotărât să-mi dăruiască un instrument adevărat, de o calitate excepțională, pe care îl am și în prezent. Am aflat abia în adolescență că, pentru a putea aduna suma necesară achiziționării, au împrumutat bani de la toate rudele și prietenii lor.
2. Dacă nu ați fi fost pianistă și profesor, ce altă carieră ați fi îmbrățișat?
Mihaela Spiridon: Vocația de profesor am descoperit-o încă din copilărie când, cu prietenii mei de la bloc, ne jucam „de-a școala”, ei fiind elevii mei. Cea de solistă a apărut relativ repede, după începerea clasei I, și a mers într-un „crescendo” susținut de-a lungul anilor. Dacă ar fi fost să aleg alt domeniu, cu siguranță nu ar fi făcut parte din categoria științelor exacte, chiar dacă mă descurcam foarte bine la matematică. Nu pot spune același lucru despre fizică și chimie, cu care nu am avut niciodată o relație apropiată. Dar, fiind mare iubitoare de animale, chiar în ultimul an de liceu am cochetat puțin cu ideea de a face medicină veterinară. Cred că la această mică „rătăcire” a contribuit și faptul că, în acei ani, la Conservatoarele din țară erau foarte puține locuri și mi-a fost puțin teamă de un eventual eșec. Oricum, după ce am început să citesc puțin dintr-un manual de patologie veterinară și am descoperit că meseria asta presupune cu totul altceva decât ce credeam eu… mi-am revenit repede.
3. De câți ani sunteți legată de Festivalul Internațional ,,Vacanțe Muzicale”, la care ați fost corepetitor, artist principal și director artistic?
Mihaela Spiridon: Am făcut cunoștință cu acest festival în vara anului 1983, când eram studentă în anul II la București. Invitația de a susține un recital individual în cadrul acelei ediții m-a surprins puțin, deoarece știam că în acel festival, în mare parte, evoluau doar profesori și studenți de la Iași. Pentru cei care nu știu, asta a fost formula genială pe care a găsit-o conducerea de atunci a Conservatorului ieșean, pentru a înlocui practica agricolă obligatorie. Cu un an înainte, eu și colegii mei bucureșteni fusesem două săptămâni la sortat ceapă… Oricum, îmi aduc aminte cu mare plăcere de acest „debut” într-o manifestare muzicală de care, pe atunci, nu bănuiam cât de tare voi fi atașată și implicată. După ce m-am stabilit în Piatra-Neamț am mai concertat de câteva ori, dar cel mai mare câștig pe care îl asociez cu acest festival este acela de a fi cunoscut oameni cu totul senzaționali, atât în plan cultural cât și spiritual. Din anul 1998, odată cu înființarea Facultății de muzică, am făcut parte pentru prima dată din echipa de organizare. În calitate de director artistic am coordonat edițiile 2004-2008 și din 2014 până în prezent.
4. Ce reprezintă pentru dumneavoastră posibilitatea de a contribui la dezvoltarea unui astfel de proiect muzical?
Mihaela Spiridon: Incontestabil un privilegiu și, în egală măsură, o mare responsabilitate. De asemenea, în plan personal, reprezintă o confirmare a aprecierii și încrederii pe care mi-o acordă conducerea instituției organizatoare, respectiv doamna director Carmen Nastasă. Sigur că munca pe care o presupune pregătirea fiecărei ediții nu poate aparține unui singur om, ci unei echipe. Pe parcursul anilor, cei care alcătuiesc echipa „Vacanțelor” au reușit să ajungă la un nivel atât de performant pentru că nimeni nu are mentalitatea aceea atât de dăunătoare că știe să le facă pe toate. Există ședințe în care analizăm, ne sfătuim, alegem varianta optimă și apoi atribuțiile fiecăruia sunt clar stabilite, astfel încât toate etapele sunt parcurse firesc.
5. Aveți vreo ediție preferată dintre cele la care v-ați adus contribuția în mod direct?
Mihaela Spiridon: Asta e ca și cum i-ai cere unui părinte cu mai mulți copii să spună pe care îl iubește mai mult… Aș putea aminti câteva idei care îmi aparțin și care au prins contur: organizarea concertelor în aer liber, seara dedicată muzicienilor născuți în Piatra-Neamț care au făcut cariere remarcabile în țară și străinătate, seara tuturor universităților de muzică din țară, serile de muzică veche ș.a. Desigur, unele au rezistat în fața timpului, altele, nu. Cu toate astea sper că, de-a lungul anilor, toți cei care iubesc Vacanțele au remarcat o seamă de modificări benefice în forma și conținutul festivalului.
6. Greu sau fascinant să lucrezi cu artiști?
Mihaela Spiridon: De câțiva ani, mulți artiști își manifestă dorința de a participa la festivalul nostru. Astfel, într-o oarecare măsură, „căutarea” lor este puțin facilitată pentru că ai de unde alege sau apar nume mai puțin cunoscute care au susținut concerte de înaltă ținută. Apartenența la aceeași „castă” și faptul că vorbim aceeași limbă reprezintă un mare avantaj în comunicarea cu aproape toți protagoniștii. Evident, uneori apar și situații în care nu reușesc să stabilesc de la început un dialog amiabil, dar asta se întâmplă foarte rar, deoarece nu fac un secret din faptul că, în selecția pe care o realizez, pun mare preț și pe calitățile umane. De exemplu, am fost extrem de dezamăgită în momentul în care cei care participau la cursurile de măiestrie au pretins onorariu pentru concertul final. Asta în condițiile în care organizatorii asigurau gratuit transportul, cazarea, trei mese pe zi și întâlnirile cu mari nume ale artei interpretative. Și uite-așa, am fost nevoiți să renunțăm la ele. Sigur că, ulterior, am primit numeroase telefoane din partea celor care auziseră de oportunitatea de a-și face o vacanță de vis îmbinată cu perfecționarea în plan profesional…
7. Cum se vede perspectiva evoluției ,,Vacanțelor” în timp?
Mihaela Spiridon: Asta depinde de o serie de necunoscute și factori subiectivi sau obiectivi care nu concordă întotdeauna cu viziunea organizatorilor. Aici mă refer la disponibilitatea artiștilor, încadrarea cheltuielilor în limita bugetului alocat ș.a. Să nu uităm să facem o precizare foarte importantă: în „economia” manifestării despre care vorbim, dintotdeauna accesul în sălile de concerte sau spațiul din aer liber a fost gratuit, ceea ce nu se prea întâmplă nicăieri în lume. Pe de altă parte, fie că ne place sau nu, adaptabilitatea a devenit o cerință imperios necesară în vremurile pe care le trăim. Și în cultură, ca în toate domeniile, astăzi funcționează mai mult ca oricând principiul cererii și ofertei. Până la urmă, chiar dacă în această manifestare culturală se întrepătrund genuri muzicale din cele diverse, eu cred că important este să atragem un public cât mai numeros, cu precădere din rândul tinerilor.
8. Ce vrea publicul de ,,Vacanțe” să vadă sau să asculte?
Mihaela Spiridon: Depinde de public… „Veteranii” sunt nemulțumiți că nu e doar muzică clasică și fac permanent comparație cu Festivalul „George Enescu”; unii ar dori să fie mai mult folclor sau jazz, alții ar dori să-i vadă aici pe André Rieu, Angela Gheorghiu, formații ca Pink Floyd sau Coldplay… Tot fără bilete, evident. Greu să mulțumești pe toți, oricât te-ai strădui. De altfel, noi am făcut câțiva ani un sondaj în ceea ce privește părerea publicului asupra ediției respective, care cuprindea și rubrica propuneri, alături de aprecieri și critici. Că unele din acestea erau de-a dreptul utopice sau amuzante, asta e altă discuție.
9. Cât de provocator este pentru un director artistic să mențină ștacheta ridicată la un astfel de eveniment, an de an?
Mihaela Spiridon: Suficient, deoarece politica mea este să evit cât se poate invitarea acelorași muzicieni mai devreme de 5-6 ani. De asemenea, nu pierd din vedere nici elementele de noutate și diversitate pe care încerc să le implementez la fiecare ediție. Uneori e dificil, pentru că nu reușesc întotdeauna să aduc artiștii pe care i-aș dori, din cauza pretențiilor financiare (și nu numai) pe care aceștia le au. În fiecare an am regrete că sunt neputincioasă în privința multor muzicieni importanți, inaccesibili tocmai din acest motiv. Chiar așa, părerea mea este că acest festival longeviv a crescut ca voinicul din poveste și a căpătat un nou profil bine conturat, apreciat și așteptat cu nerăbdare în fiecare an.
10. În câteva cuvinte, cum ați descrie ediția anului 2024 a Festivalului Internațional ,,Vacanțe Muzicale” la Piatra-Neamț?
Mihaela Spiridon: Evident, opinia mea nu poate fi decât subiectivă, până la un punct. Cred și sper că nici anul acesta programul nu va dezamăgi așteptările pietrenilor iubitori de muzică, indiferent de genul acesteia. Cel mai sigur vom afla împreună calificativul atribuit acestei ediții în funcție de aplauzele publicului la sfârșitul fiecărui concert și, mai ales, în data de 13 iulie, după acordul final al serii de operă.
Autori articol:
Talida-Oana COZMA
Valentin ANDREI
