Actor, cântăreț, compozitor și prezentator de televiziune și radio, Berti Barbera este un artist complet, care și-a transformat pasiunea într-un stil de viață. Fost solist în Voltaj 88, a colaborat cu nume importante din industria muzicală precum Timpuri Noi, Taxi, Cargo, Proconsul, Phoenix, Talisman, Ilie Stepan, Anca Parghel, Johnny Răducanu, Decebal Bădilă sau Quo Vadis.
Prezent de mai multe ori pe scena „Vacanțelor Muzicale” de la Piatra-Neamț, inclusiv în ediția din acest an, artistul a acordat un interviu amplu despre muzică și proiectele sale.
Ați terminat actorie, dar cu toate acestea muzica vă este menirea. Cum s-a produs schimbarea de macaz?
Berti Barbera: Am fost dintotdeauna foarte atras de muzică! Înainte nu aveam acest avantaj, de a avea acces la magazine de muzică. Era o bucurie amplificată să găsești ceva muzică ce nu era la îndemâna oricui, căci eu cumpăram discuri și din magazin. Ce voiam eu să ascult necesita imaginație și prieteni și m-am gândit să aflu cum e fenomenul muzical din interior, ce înseamnă instrumente, instalații, ce înseamnă să cânți. Fiind la Suceava, aveam un liceu de artă aproape, dar nu mi-era la îndemână. Nu aveam școală de muzică, nu știam teorie muzicală de mic și nu mi-a dat curaj să dau la conservator. Eram la un club de actorie și asta m-a făcut să mă gândesc că mă va ajuta. Eu îmi doream să fiu muzician, să fiu pe scenă, iar teatrul îți oferea această posibilitate. Arta interpretării, ideea de a spune ceva într-un cadru organizat, pe scenă, un altar unde să dai tot ce e mai bun din tine, m-au atras! Actoria m-a ajutat foarte mult, în multe privințe: respirație, tehnică, interpretare, controlul scenei, și faptul că mi-a fost Florian Pitiș profesor a fost o mare șansă. Am intrat într-o trupă rock – asta mi-a deschis calea către o lume muzicală, comunitatea muzicienilor, și în câțiva ani am ajuns să cânt în festivaluri, inclusiv de jazz, și să dezvolt tot felul de proiecte muzicale care mă interesau. Am exclus total ideea eșecului, dar entuziasmul acesta și pasiunea pentru muzică m-au făcut să iau tot ce e bun din ce am eu și din ce mi-a dat facultatea de teatru și să merg înainte, bucurându-mă de acest imens privilegiu de a face ce-mi place și de a cânta cu cei mai buni, iar asta pentru mine înseamnă succes.
Ce muzică ascultați?
Berti Barbera: Muzica îmi oferă cele mai multe surprize. Caut un gen muzical care să-mi ofere disponibilitate, o stare de introspecție, să fie bine cântat, bine scris. Chiar acum, când m-ai sunat, ascultam orchestrațiile lui Leopold Stocokvski la muzica lui Modest Mussorgsky și mă surprinde cum a reușit să orchestreze încât să-i dea o nouă dimensiune cu o orchestră simfonică fabuloasă. Senzația aceasta de mirare o mențin continuu prin jazz, muzică clasică, muzică braziliană, rock, muzică electronică și tot ce îmi aduce bucurie. Dacă mă antrenez, ascult Prodigy sau Sepultura. Ca informație mă ajută tot ce ascult, chiar dacă nu păstrez tot ce ascult! În mașină ascult ceva care să-mi dea pulsație, dar să fie și confortabilă. Ieri m-am întors de la Montreau, unde am fost la Vulfpeck, un fenomen, o trupă americană care preia un stil mai vechi și îi dă o forță proaspătă și îți dă o permanentă stare de bună dispoziție.
Sunt interesat de Massive Attack, care din nou au un spectacol foarte interesant, deși, din păcate au inclus prea multă politică în spectacolul lor și lucrul ăsta m-a dezumflat. Dar tocmai această lipsă de monotonie mă face să ascult foarte multe genuri muzicale. Și, după cum vezi, să vorbesc mult despre lucrul acesta! O bună perioadă am ascultat blues. Ascult și acum, dar mai puțin. Cu fetele mergem la tot felul de concerte. Urmează să mergem la ARTmania și să vedem o grămadă de lucruri. Toate îți aduc ceva bun, pentru că sunt concepute și cântate de oameni cu talent și cu foarte mare respect față de ceea ce fac și față de public.
Dar ce vă place să cântați în mod special? Puteți face o ierarhie între rock, jazz, blues, soul?
Berti Barbera: O ierarhie aș putea face, dar e pentru o perioadă, pentru că, evident, la 18 ani tot ce visam era să fiu într-o trupă rock, să cânt, să mă distrez și să iau tot ce înseamnă sintagma rock’n’roll-ului la acea vârstă. După aceea am cunoscut muzicieni de jazz și am încercat să văd ce înseamnă o improvizație, ce înseamnă să cânți cu swing și așa mai departe. Acum sunt foarte mulțumit de continuitatea duetului meu cu Nicu Patoi; cântăm foarte multe genuri, dar toate în jurul muzicii americane, în jurul a ceea ce ne-a dat bun America – jazz, blues, funk, soul. Și cam asta îmi place mie cel mai mult. Și cred că vocea mea se potrivește cel mai bine pe zona funk, soul, jazz și, bineînțeles, cu mult swing, pentru că îmi place acest gen și sunt unul dintre cei care îl poate reda prin interpretarea vocală și tot ce ține de ritm. Mi-ar plăcea să cânt muzică braziliană. Lucrul ăsta încă nu l-am făcut consistent până acum. Ce ați văzut voi cu Big Band-ul este pentru mine un Everest. Pentru orice solist să cânți cu un Big Band este ca și cum ai conduce tu un supersonic.
A fost singura sau prima ieșire cu Big Band-ul din București?
Berti Barbera: Noi am mai cântat inclusiv în Kosovo, cu ani în urmă, și la Chișinău, dar în ultimii ani, de când e Simona Strungaru dirijor, da, este prima oară când ieșim în formula asta. Ei au tot mers, pentru că au atâția colaboratori și soliști vocali și instrumentiști. Band-ul Radio are o activitate foarte bogată și totul la un anumit nivel. Mi-ar plăcea să cânt. Nu zilnic, dar e un mecanism complex pe care nu poți să-l menții. Aici, la Piatra-Neamț, a fost Big Band-ul Berti Barbera, n-a fost Big Band-ul Radio, deși o mare parte din componenți fac parte din Big Band-ul Radio. Și eu, când colaborez la Sala Radio colaborez cu orchestra instituției publice, dar aici am avut o situație specială, de care mă bucur enorm. Apropo, a fost o premieră. Berti Barbera Big Bang Boom în formula asta ca trupă. Nu a mea. Sunt frații și surorile mele, sunt prietenii mei, sunt oameni pe care îi iubesc foarte mult. Nu e trupa mea, e o trupă sub numele meu și lucrul ăsta mă face să mă simt foarte împlinit ca muzician.
Ați fost de mai multe ori prezent pe scena „Vacanțelor Muzicale”. Cum vedeți, ca artist, festivalul acesta de la Piatra-Neamț și cum simțiți publicul?
Berti Barbera: Eu am umblat prin țară și în ultimii 30 de ani n-am aflat numai vești bune. Sunt orașe în care foarte rar se întâmplă ceva și atunci e sporadic. Cu atât mai mult îmi dau seama ce înseamnă să menții zeci de ani un eveniment care ia bani din Consiliul Județean și investește în muzică bună, care, am eu o vorbă, adună lumea bună! Un asemenea eveniment menține un oraș viu din punct de vedere cultural, social, pentru că eu văd oameni care de acasă se îmbracă cu ce au mai bun, pentru că se duc într-un loc special. Trei zile cât am stat acolo au fost trei concerte diferite și toate cu artiști reprezentativi. Cu atât mai mult mă bucur că am făcut parte din acest afiș și eu cred că lucrul ăsta înseamnă foarte mult pentru identitatea unui oraș, pentru nivelul lui cultural, social și economic.
Spuneți-ne, cam care sunt artiștii care v-au marcat și v-au influențat de-a lungul timpului?
Berti Barbera: Încep cu artiștii pe care i-am ascultat la părinții mei. Tatăl meu asculta Pavarotti și muzica italiană. Mama și bineînțeles și ai mei ascultau multă muzică străină, și jazz, blues, multe compilații în care erau mai mulți artiști. Și atunci, în adolescență, o avalanșă de nume s-au lipit de mine, dar primii doi au fost Elvis și Nat King Cole. Astea sunt numele pe care le țin minte cel mai bine și discul unguresc cu muzică braziliană, care era în casă și care m-a făcut să mă îndrăgostesc pe viață de muzica braziliană și să ajung până la Rio să văd exact ce s-a întâmplat. După aceea au început toate nebuniile, până când, adolescent fiind, ascultam rock și am început Iron Maiden, Judas Priest, Black Sabbath, din toată gașca. După aceea a fost șocul cu Pink Floyd și toată muzica progresivă. Sunt primii pe care i-am ascultat după ce au fost Queen, Michael Jackson, după aceea a fost Frank Zappa, care a rămas muzicianul meu preferat întrucât complexitatea și dimensiunea lui muzicală, personalitatea lui încă îmi dau de hrană, deși tot ce ascult încă de atunci mă bucură și unele mă fac să descopăr lucruri noi. Dar Frank Zappa pentru mine este cel mai important muzician al secolului 20 și tot ce a făcut în cei 53 de ani de viață a fost total înaintea vremurilor și de o șocantă, fascinantă inteligență și complexitate muzicală. Dar numele artiștilor pe care-i admir sunt pe o listă care numără probabil zeci de mii de nume. Și lucrul ăsta rămâne în colecția mea, rămâne o parte în memoria mea. Da, am în telefon lista cu titlurile din colecția mea, care se apropie de 20.000. E o pasiune de 40 de ani, care pentru mine a însemnat dezvoltare, evoluție, mirare permanentă, salvare, pentru că nu știu ce aș fi făcut altceva. Poate ar fi fost mai greu pentru mine dacă nu aș fi fost atât de atașat de muzică, încât să mă țină toată viața.
Cam cât timp alocați muzicii?
Berti Barbera: Depinde cât pot. Nu e o fixație. În avion, în tren, peste tot eu am căștile cu mine. Telefonul e plin cu muzică. Pe o parte dintre albume le știu deja și le reascult. Tot ce mă atrage ascult. Am și două emisiuni la radio pe care le folosesc pentru a promova muzica. Am scris și o carte, acum caut un editor. E o carte despre povestea mai multor albume esențiale, nemuritoare, din viața noastră, din zona pop, rock, rock progresiv, de la Pink Floyd la Michael Jackson, Elton John, Wayne și Seeds. Cam 60 de albume… să văd câte rămân. Probabil se va numi ,,De la sunet la suflet”. Acum, visul meu este să scot această carte în care să povestesc despre cum s-au născut aceste albume.
Apropo de activitatea dumneavoastră în zona aceasta a radio-TV, vă întreb cum vedeți a fi poziționată muzica jazz, blues, soul în ceea ce înseamnă fenomenul muzical din România? Pentru că e o muzică oarecum nișată.
Berti Barbera: Și așa rămâne și nu văd ceva rău în asta. Știi cum e, nișa are dimensiuni mai reduse și o poți controla mai bine. O poți menține. E ca diferența dintre un hypermarket, unde găsești de toate, dar nu e neapărat totul de calitate, și trebuie să fii atent, trebuie să știi să alegi. Nișa îți oferă ceva deja ales de cel care o asigură.
Esențele tari se țin în sticle mici și, de obicei, tot ce-i bun consumăm cu măsură, să ne ajungă. Și parcă e mai bine ca lucrurile astea să le ai într-o măsură care să te facă să te bucuri tot timpul de ele. Pentru că dacă am avea „Vacanțe Muzicale” în fiecare zi la Piatra-Neamț, ar fi o rutină și rutina nu cred că e ceva bun. De aceea e foarte bine că formezi un eveniment în care aduni selectat tot ce crezi tu că, în timp, a rămas mai bun…Muzicienii antrenați, muzicienii buni din România reușesc să își formeze încă câteva grupuri conectate la fenomenul ăsta, dar sporadic. În România există câteva generații de muzicieni excepționali și mă bucur să spun că ăștia de acum, care au 20, 30, până în 40 de ani, sunt câțiva excepționali care au prins mastere și studii și în străinătate, care au contexte în care câștigă bani cântând.
Cum va arăta perioada următoare pentru artistul Berti Barbera?
Berti Barbera: Eu sunt foarte bucuros de ce urmează! Am câteva concerte cu Nicu Patoi și în duet cu Mariano Castro, cu care am un proiect. Urmează Festivalul de Blues și Jazz de la Brașov, care a ajuns la a XII-a ediție, și sunt foarte încântat să fiu gazdă și interpret, căci acolo ajung și ca prezentator. Urmează vestea bună cu cartea, dacă va fi posibil poate facem o lansare și la Piatra. Vreau să scot un repertoriu nou cu Nicu Patoi, cu Big Band-ul, și urmează în toamnă un turneu cu Alexandru Andrieș. Eu sunt un fericit membru al trupei lui și prieten de ani buni. Alexandru Andrieș împlinește 70 de ani și facem un turneu în toată țara în care vom prezenta albumul lui nou, care se numește ,,Aproape, departe!”, un album care sună superb.
Încerc să-mi selectez doar ceea ce a rămas bun. Turneul cu Alexandru Andrieș este terapeutic, mă întorc fericit acasă și cam acesta este scopul de câțiva ani încoace: orice s-ar întâmpla, să mă întorc fericit și să-mi îmbrățișez familia.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
