Născut la Drobeta-Turnu Severin, la 22 august 1904, Gheorghe D. Anghela studiat, între anii 1923-1924, la Școala de Arte Frumoase din București, clasa profesorului și sculptorului Dimitrie Paciurea (prezentat într-unul dintre numerele anterioare ale revistei noastre).
Gheorghe D. Anghel își definitivează formarea sa artistică la Paris (1924–1937), sub îndrumarea lui Antoine Injalbert. Are ocazia să viziteze atelierul lui Brâncuși și face studii în muzee și expoziții, fiind interesat de monumentele vechii arhitecturi și sculpturi franceze.
Gustul pentru formele riguroase și expresive îi este alimentat de zestrea artistică românească, primită prin lecțiile lui Paciurea, de patrimoniul cultural medieval francez, ca și de preocupările artiștilor neoclasici sau de arta unor sculptori francezi moderni.
Anghel nu respinge experiențele impresionismului în sculptură, nu consideră ca „impur” modelajul încărcat de senzații. El păstrează în portret-gen care l-a preocupat întreaga viață, un ideal clasic, în sensul structurii durabile a ființei umane, al unei robusteți interioare de nedezmințită claritate. Viziunea sa realistă a perenității îl face să lucreze în general în bronz și, numai foarte rar, în piatră. Amestec de austeritate și spontaneitate, operele sale au în ele o atitudine solemnă, de o mare profunzime, departe de orice urmă de grandilocvență.
Autor articol: Radu Cristian MACAVEI
(Surse: Wikipedia / Ioana Vlasiu – Dicționarul sculptorilor din România)
