Fiți cool-turi de iubire!
Dintre marile schimbări propuse de perioada ce am parcurs-o, denumită ca brand sociologic Covid-19, cred că cea mai importantă ține de nevoia noastră, ca oameni și comunități, de a ne restarta cultura. Am descoperit, de exemplu, că noi, mai bătrânii- cum s-ar zice- care am tot comentat pe seama colecțiilor de jocuri pe calculator ori despre dependența de smart (nu doar phone), aveam nevoie doar să vă privim pe cei tineri. Să vă ascultăm. Să căutăm să vă înțelegem. Cum voi, cei tineri, sper că ați redescoperit părinții cum sunt cu adevărat. Fără agitația de la serviciu, fără greutățile legate de nevoia de a zâmbi șefului ori celui care-l înlocuiește. Ba chiar ați constatat că părinții vă sunt mai tineri decât credeați. Doar că le lipseați.
În nevoia aceea de restartare a vieții personale, cu valorile și pseudovalorile ei, ați constatat, sunt convins, că aveți nevoie de noi întemeieri. De orizonturi noi, provocatoare. A fost suficient să descoperiți, de exemplu, frumusețea unui film ca să doriți încă unul să-i semene. Ori emoția unei pelicule documentare pentru a căuta altele la fel. Nu doar în conținut. Pentru că ați constatat imediat care vă place mai mult dintre ele și ca formă de exprimare, de realizare. Așa cum unii iubiți muzica simfonică iar alții pe cea populară ori unii și de un fel și de altul. Pentru că e greu să pricepi ceva universal valabil dacă de ceea ce ține de național nu te-ai bucurat cu adevărat. Poate că după golul creat de frica de moarte care a crescut în noi ca oameni, indiferent de vârstă ori educație, începem să gândim și că uneori, de cele mai multe ori, ne salvează de la disperare și cât știm că știm. Și cât știm să trăim dincolo de fricile care ne adulmecă. Cultura este un astfel de spațiu de siguranță în care gustăm nemurirea și ne-frica. Și poate că ar trebui să fim mai atenți la gusturile noastre decât la gusturile induse de argumentarea socială, de jur împrejurul nostru. Nu poate fi cool-tură decât ceea ce te răcorește de prostie și te satură de bucurie, te așază în ordinea fericirii. Din nevoia aceasta de întemeieri și cool-tură s-a născut și revista aceasta. Un spațiu de dialog și cunoaștere reciprocă. Să nu vă temeți să gândiți și să vă lăsați provocați de ea. E un petec de Întemeiere. Un îndemn de a înțelege de unde venim și încotro ne îndreptăm. Nu doar ca oameni ori familii, ci și ca adunare de oameni. Comunități de gândire. Dacă nu putem întemeia astfel de punți, suntem paralizați în mediocritate.
Cred că suntem căutători de memorie. Efortul de a ne descoperi oamenii care au făurit cultură etnologică, etnică ori pur și simplu cultură, ține de recuperarea unei păci interioare a sufletului. Din care ne putem recupera respirația unei vieți prezente. Prezente nu doar ca istorie, ci și ca propunere de viață. Când vizitezi, de exemplu, un muzeu de artă populară sau unul de artă propriu-zisă, descoperi și un mod de viață, un mod de a-ți împlini viața. Pentru că a trăi arta – prezent la spectacole, în expoziții ori în căutarea cărților fundamentale – înseamnă a avea un proiect de nemurire. Era nevoie de coloanele unei noi reviste pentru aceasta? Sigur nu strică. Este încă o încercare a unor oameni de a vă spune că le pasă, că a trăi arta și cultura este alternativa fericită la nefericita mediocritate din jur. Restaurarea sufletului unei comunități sau a unei familii ori a fiecărui om ce alcătuiește comunitatea ori familia începe prin bucuria de a fi dispus să faci ceva pentru tine. Să faci totul pentru tine. Începând de azi. Azi. Când treci de la lectura unei reviste la căutarea cheii propunerii ei interioare. Fiți cool! Ascultați muzică, scrieți impresiile voastre pe clorofila firelor de iarbă din care vă crește iubirea. Învățați poezii și dăruiți zâmbete. Fiți cool-turi de iubire!
Autor articol: Preot Constantin NECULA
