Orice poveste are și un început. În cazul de față, începutul este consemnat de istorie la finalul anilor ’60, când, după reîmpărțirea teritorial-administrativă a țării din 1968, conducerea nou înființatului Comitet de Cultură și Artă al județului Neamț a manifestat, între altele, preocuparea de a iniția acțiuni de mare amploare, festivaluri, manifestări expoziționale, simpozioane, pe toate principalele domenii ale culturii și artei. Se urmărea instituirea unui festival de teatru, a unuia de film, a unei bienale de artă plastică.
Pentru a acoperi nevoia de educație muzicală, conducerea de atunci a Comitetului de Cultură și Artă (Gheorghe Bunghez – președinte, Marcel Dragotescu – vicepreședinte și George Bararu – inspector-șef) s-au gândit să apeleze, pentru realizarea acestui obiectiv, la contractarea instituțiilor muzicale ieșene, în Piatra-Neamț neexistând nici o instituție muzicală profesionistă. Au urmat, firește, repetate întâlniri și convorbiri pe tema colaborării între reprezentanții Comitetului de Cultură și Artă din Piatra-Neamț și conducerile Filarmonicii „Moldova” și Conservatorului „George Enescu” din Iași, la care au participat, din partea acestora, dirijorul Ion Baciu, muzicologul Mihail Cozmei, precum și compozitorul Vasile Spătărelu. Așa s-a născut ideea unei stagiuni permanente de concerte simfonice la Piatra-Neamț.”
Stagiune care avea să fie etapa premergătoare Vacanțelor. Căci, așa cum este de părere Cornel Nicoară, „stagiunea permanentă pe care Filarmonica «Moldova» o susținea la Piatra, precum, ulterior, și Vacanțele Muzicale, au făcut ca muzica, marea muzică, să pătrundă, încet și sigur, dar mai ales, adânc în sufletele pietrenilor!”
Cum s-a întâmplat, de unde ideea Vacanțelor?
Povestea continuă. După un concert din cadrul Stagiunii 1971-1972, în casa unei mari personalități artistice a urbei, Iulia Hălăucescu, s-a petrecut una dintre multele și obișnuitele întâlniri culturale prietenești. Au fost prezenți, pe lângă gazde – soții Hălăucescu – Ion Baciu, Constantin Potângă, Gheorghe Bunghez, Marcel Drăgotescu și Constantin Zaharia (reprezentant al forului cultural local).
Era una din multele „ședințe” de acest fel care erau organizate ad-hoc pe la locuința unuia sau altuia dintre intelectualii vremii. Se căutau soluții pentru a scoate micul oraș aflat pe atunci într-o perioadă de amplă dezvoltare industrială și socială. Aspect întărit de Gheorghe Bunghez, care mărturisește că la „aceste întâlniri amicale au fost emise multe idei de valoare, unele dintre ele puse în practică, altele nu.”
Acolo și atunci – după mărturia profesorului Zaharia – acești oameni de cultură s-au gândit să meargă mai departe. Observând progresul înregistrat în acest demers de culturalizare a maselor, au gândit o altă manifestare, de vară (aceasta a fost dorință expresă!), de anvergură, care să strângă la Piatra-Neamț valorile muzicale ale țării.
Din fericire, cam în aceeași perioadă, alți truditori într-ale culturii, profesorii universitari de la Iași, și aici e vorba de mai sus pomenitul Ion Baciu, precum și de Mihail Cozmei și Achim Stoia, căutau o soluție prin care să-și scutească studenții de la Conservator de calvarul muncilor agricole practicate în epocă. Soluție, finalmente, aflată de aceștia, aceea de a înlocui aceste munci cu o practică studențească, practică muzicală care urma să se desfășoare în afara orelor de curs.
Ideea a fost respinsă de conducerea politică a județului Iași.
„Vacanțele, o emanație colectivă”
Întorcând-ne puțin în timp, undeva în 1970-1971, iată ce-și amintește Alexandru Moroșanu, violoncelist și profesor de marcă în lumea muzicală românească: „Vacanțele Muzicale de la Piatra-Neamț au fost un fenomen! Dintr-o idee absolut sclipitoare a celui mai mare dirijor pe care l-a avut România, după Constantin Silvestri, e vorba desigur de Ion Baciu. Ideea i-a aparținut. Era problema practicii studenților. Maestrul Stoia se tot întreba atunci cum să facă cu studenții. Iar Ion Baciu a venit cu această idee. Aceea unui festival studențesc în care ei, studenții, să cânte și, astfel, să-și facă și acea practică productivă obligatorie. Vacanțe active! Mihail Cozmei era atunci decan și secretarul organizației de partid. Achim Stoia era rectorul Conservatorului. Ei doi au preluat ideea lui Baciu.
Ideea Vacanțelor Muzicale a fost, de fapt o emanație colectivă. Mie nici nu-mi place să mă gândesc că unul sau altul a fost inițiatorul festivalului. Nu! Au fost mai multe creiere. Un singur creier, Ion Baciu, a avut o idee. Dar ca să fie pusă în practică a fost nevoie de alții. Altfel, totul ar fi rămas doar la stadiul de idee. Degeaba era ideea lui Baciu, degeaba se gândeau Stoia și Cozmei, dacă nu era mintea lui Potîngă! Și dacă nu era nici Bunghez. Cel care a fost alături din primele momente. Așa că, iată, s-au adunat cinci persoane.”
Cum la Piatra regretatul Ion Baciu avea mulți prieteni, drumul până la a prelua la Neamț ideea respinsă la Iași a fost destul de ușor de parcurs.
Prezent la Vacanțele din 2008, ca în atâția alți ani, Constantin Potîngă, cel care la momentul anului 1971 se afla șef peste cultura nemțeană, a mărturisit că, știind că poate conta pe munca, priceperea și elanul celor din subordine, s-a angajat în fața conducerii Conservatorului: „ceea ce nu le-a fost permis să facă la Iași, am realizat la Piatra-Neamț.”
A urmat o muncă de aproape un an de zile, timp în care s-au căutat resursele logistice – săli de studiu și repetiție, spații de cazare și masă care să ofere liniște și confort studenților, dar și săli de spectacole, acolo unde aceștia să-și poată demonstra abilitățile și acumulările orelor de studiu. Efort organizatoric care avea să se concretizeze în august 1972, cu întâia ediție a Vacanțelor Muzicale la Piatra-Neamț.
Istoria Festivalului se întinde pe patru mari etape
Prima, cronologic vorbind, ar fi cea de început, a primelor ediții – a anilor șaptezeci ai secolului trecut – de așezare a manifestării în niște tipare care să atragă publicul din Piatra-Neamț și din împrejurimi în minunata lume a sunetelor.
A doua, cea de mijloc, a anilor optzeci, o perioadă de maturizare atât a organizatorilor, cât și a spectatorilor participanți la numeroasele recitaluri și concerte.
Apoi, ar fi perioada primilor ani de după 1989. Atunci când totul era bulversat și bulversant. Când multe întreprinderi, mari uzine și fabrici, au pierit. Și, la fel, și mari întreprinderi culturale. Atunci, când cineva trebuia să preia răspunderea Festivalului, profesorul Constantin Horia Alupului-Rus.
A patra etapă este cea contemporană, cea în care Vacanțele auatins înaltele cote amintite. De aici a rezultat și răsunetul internațional de care Vacanțele au parte în zilele noastre.
Fiecare dintre perioadele amintite au fost grele. Oamenii care s-au ocupat de Festival în fiecare dintre etape au avut de trecut bariere ce au ținut de mentalitate, de judecată. De obstacole financiare sau logistice. De greutăți pricinuite de vreme și de vremuri. Însă, odată depășite toate acestea, au venit și satisfacțiile, mai mici sau mai mari.
Astfel că astăzi, după mai bine de cinci decenii de Vacanțe Muzicale la Piatra-Neamț, putem afirma cu mândrie: povestea continuă!
Autor articol: Valentin ANDREI
