Cuvânt introductiv
În anul școlar 2024-2025, Acreditarea Erasmus, deținută de Colegiul Național „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț pentru Domeniul Educație și Formare Profesională, s-a aflat în cel de-al IV-lea an de implementare. Cu fluxul de elevi care a participat la stagiul de practică din perioada 1 – 21 decembrie 2024, în cadrul proiectului Web Design Skills 2024 (2024-1-RO01-KA121-VET-000213891), mobilitățile de formare prin practică ale elevilor din clasa a XI-a de la specializarea matematică-informatică, organizate de colegiul nostru în ultimii patru ani, au acumulat un număr total de 94 de beneficiari-elevi și un număr impresionant de 76 de zile de practică în firme din străinătate – domeniul programare, web design și elemente de robotică.
În timpul perioadei de stagiu, desfășurată până acum cu toate fluxurile de mobilitate în Granada – Spania, elevii noștri au parte de o experiență completă, deopotrivă personală și profesională. Este contextul perfect în care ei se maturizează, devin independenți, fac progrese pe dimensiunea practică a învățării, tatonează și își clarifică propriile posibilități de a se lansa pe traseul profesional, își pregătesc lucrările de atestat și, foarte important, stabilesc contacte cu alți elevi din diferite țări, locuiesc și se administrează împreună cu colegii lor de școală, devenind prieteni pe viață.
(prof. Petruța Lostun, coordonator Acreditare VET)
Impresiile unui stagiar Erasmus+
Sunt recunoscătoare fiecărei poze, fiecărei piese, fiecărei discuții, fiecărei ocazii de a mă întoarce cu gândul la cele trei săptămâni petrecute în Granada, Spania, cu prilejul participării în cadrul proiectului „Web Design Skills 2024” domeniul Informatică, în cadrul Acreditării Erasmus 2021-2027 pentru Domeniul Educație și Formare Profesională (VET). A fost o experiență „cocktail”, care ne-a format ca oameni, ca oaspeți într-o țară europeană, ca viitori angajați, ca adulți la început de drum și ca familie, o familie formată din 22 de elevi de clasa a XI-a și cei trei profesori îndrumători. Această experiență nu a avut pentru mine un început fix, probabil că l-am simțit când am auzit prima dată de acest proiect de la colegii mai mari, lucru care m-a determinat să îmi doresc să fac și eu parte din el, când îmi va veni rândul. Toată lumea lăuda timpul petrecut în Spania, iar eu devenisem curioasă încă din clasa a IX-a. Visul meu a atins culmile realității în 2024, când am primit apelul de selecție la care am răspuns cu cel mai mare interes. A urmat o perioadă ușor stresantă, de căutat și învățat limbaj de programare pentru susținerea examenului de admitere în proiect. Concurența între participanți nu s-a făcut simțită datorită ajutorului reciproc care a existat, însă era acolo, pentru că fiecare și-a dorit cu adevărat să fie admis. Lucrurile au decurs precum le-a fost dat și am ajuns și în noaptea plecării, o noapte plină de promisiuni, după cum îmi place să mi-o amintesc. Părea ireal să mă aflu acolo, printre acești oameni dragi mie, atât de aproape de necunoscut, după luni de așteptare și planuri.
Nicio zi nu a fost la fel, deși se baza pe un program stabilit încă de la începutul perioadei de practică. Diminețile începeau cu alarme care răsunau pe tot holul dormitoarelor, continuau la restaurantul la care luam mesele de obicei și luau sfârșit la sediul unde se desfășurau orele de practică. Trecerea timpului devenise irelevantă, singurul reper temporal rezumându-se la razele soarelui de amiază care anunțau sfârșitul cursurilor pe ziua respectivă. Soarele strălucea diferit în Granada, era mai luminos, mai fericit, mai îmbătător. Apusurile te provocau să te afunzi în frumusețea orașului, să fugi pe străduțele din Albaicín după ele și să le admiri de pe culmea cartierului pietruit, de unde muzica răsuna neîncetat. Poate faptul că muzica nu lipsește din nicio amintire a mea a făcut din această experiență un cadru de film pe care încă îl urmăresc în vis.
Fiecare clipă liberă din program a fost valorificată fie prin excursiile organizate de gazdele noastre, fie prin tururi ghidate de doamnele profesoare care știau unde să găsească frumosul, să ni-l insufle. Misiunea lor a fost un succes garantat, fiecare elev a plecat cu cel puțin un lucru nou învățat din fiecare loc pe care l-am vizitat. Acest lucru a adus cu el o experiență culturală semnificativă, care mi-a revoluționat gusturile și perspectiva asupra arhitecturii spaniole, dar și istoriei și legendelor care o justifică. Am ajuns să cunosc marea majoritate a Andaluziei, am pătruns în secretele ei alături de ghizii noștri, localnici ai regiunilor vizitate, și am cunoscut o lume atât de îndepărtată de lumea noastră, lume pe care am pozat-o, am scris-o și am povestit-o, de frică să n-o pierd vreodată din memoria mea.
Faptul că am avut ocazia să împart această experiență cu colegii și prietenii mei m-a legat de ei într-un fel pe care-l simt în fiecare zi când suntem împreună, când ne amintim și când povestim, pentru că încă mai povestim despre timpul petrecut în aceeași casă. Nu a fost mereu plăcut să-mi împart atâta timp, atâta spațiu cu cineva care nu făcea parte din familia primită la naștere, dar tocmai această barieră ne-a apropiat atât de mult. Am plecat amici și ne-am întors prieteni, am învățat unii despre alții și am discutat lucruri fragile până târziu în noapte, pe canapeaua din sufragerie. Conversațiile noastre încă răsună adânc în mintea mea când mă simt melancolică și când îmi amintesc că fiecare are povestea și viziunea lui din care fac și eu parte. Spania scoate ce este mai frumos din oameni, îi face vulnerabili și deschiși la fericire și sinceritatea ei. Cu toții am învățat de la spanioli să ne bucurăm de viață ca de o artă, să o admirăm și să o înțelegem, căci tinerețea este doar o etapă și nu durează la nesfârșit, trebuie să rămânem deschiși la aceste oportunități cât corpul încă mai duce, totul spre bucuria sufletului. Această schimbare de aer ne-a dezvăluit o lume la care avem acces prin educație și prin curajul de a încerca, de a ne avânta în necunoscut și curiozitate. Provenind dintr-un mediu destul de static, nu mi-a fost dat să gust prea mult din „străin”, acest proiect reprezentând primul meu prilej de a părăsi țara natală, ceea ce a adăugat la fascinația mea uriașă față de tot ce am simțit. Orice mică diferență de comportament sau atitudine s-a făcut simțită și a lăsat un gust dulce, făcându-mă un turist fericit într-o țară frumoasă ca Spania. Mă simt determinată să continui pe acest drum al cunoașterii și să valorific tot ce mi-a fost predat, să duc mai departe misiunea profesorilor mei.
Mă mândresc cu tot ce am învățat, arăt cu drag proiectele mele celor care mă întreabă și caut să le salvez în memoria mea de lungă durată. Sunt un elev împlinit din toate punctele de vedere, iar acest lucru îl datorez în special acestui proiect european la care am avut oportunitatea să particip. Ceea ce vreau să transmit este faptul că merită! Emoțiile etapei de selecție, drumul lung, frica, totul este compensat de experiența prilejuită de această mobilitate europeană.
Toate trăirile prilejuite de această aventură europeană se unesc acum într-o amintire neprețuită a perioadei de liceu și într-un cumul de valori care ne avântă în societate ca oameni formați, educați.
Antonia-Ioana CATRINOI,
Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, clasa a XI-a A
