Laura Leșovschi este antrenor, arbitru și sufletul din spatele Clubului de dans sportiv Lia Art, din Piatra-Neamț. De peste 20 de ani, clubul este afiliat Federației Române de Dans Sportiv și oferă copiilor și adolescenților nu doar șansa de a face performanță, ci și un cadru în care să se dezvolte armonios. Sub îndrumarea Laurei, elevii au obținut de-a lungul timpului numeroase trofee și diplome, dar mai presus de toate, au învățat ce înseamnă disciplina, perseverența și bucuria de a face parte dintr-o frumoasă familie. Prin dedicarea sa, Laura Leșovschi contribuie activ la modelarea unei generații mai încrezătoare și mai implicate.
Ai fost dansatoare și ai transformat pasiunea ta într-o misiune de viață. Cum a început acest drum și cum s-a născut Clubul Lia Art?
Laura Leșovschi: Întâmplările care m-au dus pe mine în situația de a fi profesor de dans fac parte dintre acelea care te conving că există predestinare. Deși eram de mică atrasă de artă și sport și am practicat dansul, iar mai târziu, în studenție, dansul sportiv, nu urmăream o carieră în domeniu. O serie de întâmplări aleatorii au conturat și definitivat drumul meu în lumea dansului, iar Lia Art a venit ca o formă de organizare firească prin care tinerii dansatori din Piatra-Neamț au avut acces la competiții oficiale ale Federației și integrarea în ierarhiile sportive.
De peste 20 de ani, Lia Art este afiliat la Federația Română de Dans Sportiv. Ce înseamnă pentru tine această continuitate și recunoaștere?
Laura Leșovschi: Au trecut deja 20 de ani (ar fi interesant să-mi vedeți „fața” de câte ori conștientizez perioada asta) de când Lia Art e membru activ al Federației Române de Dans Sportiv, și eu, în același cadru, antrenor și arbitru. Practic, asta a însemnat, în timp, cooperare, integrare, muncă pentru recunoaștere, colaborare, concurență, abordare diplomatică, reprezentativitate, colegialitate, susținere, uneori fair-play, uneori lipsa lui. Cert e că Lia Art a evoluat într-un sistem. Iar despre continuitate – asta înseamnă doar că în timp motorului principal i s-au alăturat și alte motoare.
Cum a evoluat dansul sportiv în rândul copiilor și adolescenților? Sunt mai receptivi acum decât la început?
Laura Leșovschi: Dansul sportiv este extrem de reprezentat în România, deși poate nu e promovat suficient publicului. Tinerii sunt dornici de orice formă de mișcare și noi doar trebuie să aducem în atenția lor aceste posibilități. Receptivitate a existat întotdeauna. Ne adresăm atât băieților, cât și fetelor, ne adresăm tuturor vârstelor, adaptăm și actualizăm muzica, adresarea, canalele de comunicare, pentru a ne alinia personalității noilor generații.
Ce rol crezi că are dansul în dezvoltarea unui copil, dincolo de mișcare și performanță?
Laura Leșovschi: Păi se înțelege instant rolul dansului dacă specificăm aceste noțiuni: muzică, expunere pozitivă, comunicare, socializare și alăturarea cu oameni cu care ai pasiuni comune. Poate fi ceva mai bun pentru dezvoltare?
Ai întâlnit, cu siguranță, copii timizi, cu dificultăți de adaptare sau lipsă de încredere. Cum îi ajută dansul să se transforme?
Laura Leșovschi: Creșterea încrederii în sine a fiecărui copil a fost prima mea preocupare (uneori înaintea dansului). Am avut mereu abilitatea de a comunica, de a transmite emoții în ambele sensuri și cred sincer că apartenența la un grup puternic și definit ne crește încrederea și performanțele. În asta am tins mereu să transform Lia Art.
Se spune că dansul creează familie. Cum ai simțit acest lucru în clubul tău?
Laura Leșovschi: Anticipez mereu întrebările!
Da, Lia Art este o familie, cu membri mai vechi, mai noi, care au un „spațiu” în care au trăit momente de viață, dezamăgiri și împliniri, dar toate de mari emoții umane și dacă asta nu creează relații de familie, atunci nu mai formează nimic! O mămică a clubului a creat sloganul „Lia Art, always in my heart”, în traducere: „Lia Art, mereu în inima mea”.
Ai un moment care te-a emoționat profund, poate o transformare spectaculoasă a unui copil sau o reușită neașteptată?
Laura Leșovschi: Am multe astfel de momente. Am avut ca dansator propriul copil, copiii prietenilor, spectatori din rândul apropiaților sau al oamenilor pe care nu i-am văzut niciodată, am avut competiții în care am fost primii sau ultimii, am trăit împreună sărbători și aniversări de toate felurile, am trăit experiențe dintr-un spectru larg! Cum aș putea ierarhiza senzațiile?
Mă „topesc” când vorbesc și mă văd (des) cu foștii dansatori și părinți, care încă sunt „made in Lia Art”, sunt acolo, înăuntru, unde am umplut împreună și e greu să se golească.
De multe ori, în spatele performanței se află susținerea permanentă a părinților. Cum arată această relație club-părinte și cât contează ea?
Laura Leșovschi: Păi în primul rând părinții îmi aduc copiii – e un exercițiu de maximă încredere, apoi unii îi lasă cu mine 11-12 ani, timp în care facem dans, avem dispute academice, politice, sociale, ne criticăm constructiv și enervant, ne distrăm pe ritmuri diferite de cele ale dansului sportiv, ne aranjăm, ne facem complimente că suntem frumoși, dar în majoritate încercăm să prioritizăm optimizarea relațiilor cu ceilalți și cu timpul, care pare a nu ajunge niciodată.
În toate aceste momente, părinții sunt acolo, dar ne lasă, discreți, să ne facem programul. Dar sunt acolo și copiii știu asta.
- Dacă ai avea resurse nelimitate, ce ai aduce nou în activitatea clubului pentru copiii din oraș?
Laura Leșovschi: Mai multe evenimente în care să ne întâlnim.
Aș vrea să ne întâlnim mai des cu cei care au alte hobby-uri și să colaborăm. Orașul nostru are copii și tineri absolut minunați, care au multe de spus. Și ar trebui să fim mai activi în comunitate. Ar trebui să colaborăm cu mai mulți copii și tineri, atât pentru performanță, cât și pentru a dansa recreativ. Mea culpa.
Ce îți dorești cel mai mult să le rămână acestor copii, dincolo de medalii și diplome?
Laura Leșovschi: Aș dori să le rămână conștientizarea propriei forțe fizice și mentale, aș dori să le rămână sentimentul bucuriei de a trăi și încrederea în oameni.
Zi de zi, merită medalii și diplome mulți oameni care-și fac bine treaba. Aș vrea să știu că așa va fi pentru „ai mei”, oriunde s-ar afla.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
