M-am întâlnit cu Daphnia întâmplător, atrasă fiind de numele romanului și de câteva cuvinte frumos scrise pe rețelele de socializare despre acest roman autobiografic. Nu știam nimic despre autoare și poate că și asta a adăugat la mirajul care mi-a învăluit lectura.
Dumitra Râșnoveanu conectează două lumi aparent diferite, o Brăila a copilăriei de un Chișinău al maturității printr-o apă învolburată, mâloasă, plină de purici de baltă.
Încă de la primele pagini, Daphnia devine un tribut înduioșător, dureros și emoționant adus familiei și locurilor natale. Ca cititor, te identifici imediat cu personajul principal, fetița care acoperită de ape, cu tenișii uzi, încearcă să-și ajute tatăl la ce pare a fi o mică afacere de familie, găsirea și vânzarea puricilor de baltă, hrană pentru pești exotici de acvariu.
Tânăra scriitoare care năzuiește să învețe și să scape de mediul chinuitor în care s-a format, nu se rătăcește nici o clipă, ci dimpotrivă, își folosește toate îndemânările și lecțiile vieții, astfel că la 19 ani va pleca în Chișinău să facă jurnalism, fiind angajată ca reporter la ziarul „Sfatul Țării”.
Privim Chișinăul printr-un ochi cald, moale, de culoarea miezului unei nuci, poetic, ochiul unei tinere entuziaste, care realizează că trăiește timpuri unice, de tranziție de la comunism la democrație, vremurile unei epoci înfloritoare, însuflețite de multă speranță. Dar apa Dunării o cheamă mereu acasă, spre cei dragi, spre iubirea necondiționată, spre realitatea unei legături intacte cu părinții, cu fratele, și tocmai asta descoperă cititorul între paginile cărții, sâmburele care echilibrează centrul, rădăcina care nu se lasă nicicum tăiată.
Am găsit în cartea Dumitrei Râșnoveanu multă frumusețe, blândețe, muzicalitate, nostalgie, mult dor, dar și multă tristețe. Am zâmbit dar am și plâns, fiindcă Dumitra fetiță, sau Dumitra femeie e una dintre noi, oricare dintre noi, care respiră prin plămânii trecutului cu multă iubire pentru tot ce a fost greu dar și fermecător.
„Puricii de baltă au orele lor, sunt matinali ca o noapte scurtă, trebuie adunați pe răcoare, altminteri, după ce soarele prânzului pleoștește vegetația, iar apa începe să se încălzească, dispar fără urmă și fără miros. Mâlul îi înghite cu guri mai flămânde ca ale noastre șase adunate.
Genunchii autobuzului se zdrelesc de macadamul drumului. Găurile din podeaua acoperită ca un cauciuc striat, spart de la atâta călcătură și sarsanale, aspir[ fuioare irespirabile. Ouăle fierte poate că nu, dar mirosul acru de parizer din sacoșă are la fel de multă țâfnă ca praful.”
Dumitra Râșnoveanu s-a născut la Brăila, pe 4 aprilie 1973. La îndemnul prietenilor, dar mai ales al unui apreciat traducător și editor, scrie prima sa carte, romanul Daphnia, apărut la Editura Cartier, anul acesta, 2024.
Autor articol: Suzănica TĂNASE
