Pastila de cultură

CRONICA DE FILM –„Amintiri din copilărie”, varianta secolul 21

Ce frumos începe școala și noua „stagiune” cinematografică! „Atlasul universului”, premiat la Berlinală și prezent și la Cannes, e o încântare de peliculă cu care am și deschis Serile Filmului Românesc, ediția a 17-a, de la Iași. Un eveniment în aer liber, cu o sesiune de întrebări și răspunsuri, alături de regizorul Paul Negoescu (care a dat lovitura acum câțiva ani cu „Două lozuri”, dar și cu două scurte, care mi-au plăcut teribil: „Renovare” și extraordinarul „Radu+Ana”).

Cu această ocazie am aflat că, împreună cu mai mulți din echipa de creație, inclusiv cu producătorul strălucit Radu Stancu și cu Răzvan Marinescu (cu Sofia), au vrut să le arate copiilor lor cu ce se ocupă și i-au luat nu numai la filmări, ci le-au dat și roluri. Cel principal însă a fost câștigat la un casting, organizat de Florentina Bratfanov, care l-a descoperit pe un puști genial, Matei Donciu, și pe mica lui parteneră de la Bâlci, Johanna Mild-Kereszturi.  

Povestea te ține cu sufletul la gură, într-un road-movie, mai mult pe jos, prin niște sate, cu Matei, care își cumpără cu banii de la mama (Andreea Grămoșteanu) niște încălțări de fotbal, ca să ajungă sportiv ca fratele lui mai mare, deja plecat din țară. Dar, ghinion, sunt o pereche doar de dreptul. În căutarea stângului, întâlnește copii și adulți minunați, gata să facă fapte bune, plus un cățel, de care întâi se sperie și apoi devin nedespărțiți, pe care-l botează Bape, după celebrul Mbappe.

O călătorie extrem de palpitantă, fără nici un moment de plictiseală, cu vorbe de duh, din scenariul atât de inspirat al lui Mihai Mincan („Spre Nord” anterior) și spuse cu har de tatăl băiețelului imaginar Marin Grigore. 

De remarcat momentul cu măgărușul, falsă zebră, și stăpânul lui Ioachim Ciobanu, care poartă o șapcă de marinar, parcă făcându-i cu ochiul ilustrului Ilarion din „Toate pânzele sus”.

Imaginea e semnată de Ana Drăghici, soția regizorului. Și ei au o fetiță, care apare un pic pe ecran.
O poveste de care s-ar bucura Ion Creangă, mai ales că există un public și naratori pe măsură.

P.S. Nu vă grăbiți să plecați pe generice, că mai sunt niște cadre importante, pe care ar fi păcat să le ratați.

Autor articol: Irina-Margareta NISTOR