Ani de liceu

Domnule Mihai Eminescu,

Vă scriu aceste rânduri din perspectiva unei adolescente profund cuprinse și surprinzător de impresionată de creațiile care au ca temă dragostea și natura, care m-au fascinat încă de la începutul drumului meu spre cunoaștere și învățare.

Pe parcursul anilor, mi-am dat seama că, în spatele tuturor operelor, stă, necunoscută, dragostea fericită care își găsește expresia în mijlocul unei naturi extrem de bogate și ocrotitoare. Când v-ați simțit părăsit și dragostea era pierdută, natura a devenit săracă, lipsită de culoare, ceea ce mă determină să admir maniera sinceră și sensibilă prin care vă exprimați sentimentele fără nicio teamă sau limită.

Pot spune că mă surprinde permanent limbajul încărcat cu figuri de stil și imagini artistice care redau în detaliu perfecțiunea spațiului și a emoțiilor transmise prin diverse teme și motive.

De asemenea, m-a impresionat una dintre cele mai cunoscute capodopere poetice românești, poemul „Luceafărul“, care ilustrează în relație iubirea, cunoașterea, cosmicul, imaginea geniului – poate momentul cel mai însemnat din întreaga carieră, iar pentru asta vă transmit toate aprecierile mele.

Grație operelor dumneavoastră, care m-au motivat să evoluez pe plan personal, am învățat să fiu conștientă de propria mea valoare, să îmi ascult vocea interioară și să îmi exprim sentimentele indiferent de situație, iar pentru acestea vă rămân recunoscătoare.

Am ajuns la concluzia că viața fără poezie nu are valoare din cauză că fiecare dintre noi depinde de ceva care ne definește. Consider că așa i-ați învățat pe oameni cum să privească partea bună a lucrurilor în situațiile când binele este pus la încercare de către rău.

Așadar, la acest moment aniversar, aduc aprecieri pentru întreaga viață pusă în slujba liricii românești și cred că veți rămâne întotdeauna un reper al romantismului european.                                              

Cu respect ,
o cititoare pasionată

Denisa ROTARIU,
clasa a X-a B, Colegiul Național „Gheorghe Asachi“