Contrar credinței generale, E teribil să fii floarea-soarelui. Incapabilă să supraviețuiască dintr-o lumină proprie, personală, Destinată să urmărească pentru totdeauna Căldura emanată de un prea-fericit astru, Care nu va fi niciodată silit Să trăiască pentru oricine altcineva în afară de ego. Crezi că Soarele știe Că undeva, la ani lumină distanță de tot ceea ce cunoaște, Pe un Pământ întârziat, fermecat să orbiteze în juru-i, A luat ființă o floare Care l-a visat înainte să se nască Și care l-a iubit atât de mult Încât a răsărit dintr-o artificială țărână, Pregătită să-i oglindească fiecare mișcare Și pierzându-se în dans Să-și preschimbe și înfățișarea Și mintea Și sufletul Ca să-i semene mai mult? Crezi că floarea știe Că nu s-a ivit întâmplător Într-un ghiveci din plastic, Că a fost smulsă din lanul ei Înainte să fi învățat să crească, Condamnată la o existență efemeră, Că e o simplă prizonieră? Și nu va cunoaște niciodată Posibilitatea de a-și crește rădăcinile nestingherită, Mângâierea liniștitoare a vântului, Sărutul plăpând al ploii, Și libertatea de a trăi pentru sine? Sau crezi că știu amândoi, Că în tainele dansului lor nesfârșit Au ascuns ceva ce noi nu am aflat încă Și poate nu vom înțelege niciodată Că la-ntregi vise depărtare, Soarele trăiește pentru floare Și floarea Pentru Soare?
IUSTINA TEACU, clasa a XII-a D
Colegiul Național ,,Petru Rareș“, Piatra Neamț
