Lidia Fecioru, bioenergetician și realizator cunoscut de emisiuni tv, face dezvăluiri la Cafeneaua Culturală despre parcursul ei profesional, vorbește despre tradiții și oferă pilde pentru cititorii noștri.
A experimentat în mai multe domenii, de la coafeză la bibliotecar sau editor, a absolvit Facultatea de Medicină la Chișinău, însă și-a găsit chemarea în parapsihologie. A urmat cursurile lui Albert Ignatenko, om de știință ucrainean, deschizându-și un cabinet de bioenergetician în București.
Sunteți absolventă de medicină. Ați fost pasionată de acest domeniu?
Lidia Fecioru: Nu a fost o pasiune în sine, ci o chestie de a face ceva. Cred că-mi doream afirmare. Eram în perioada de după despărțire, cu un copil de crescut, și cred că-mi doream o afirmare, dar nu am profesat.
De la medicină cum ați ajuns la parapsihologie, la bioenergie?
Lidia Fecioru: M-am dus și am făcut cursuri. Erau niște lucruri care mi se întâmplau, vedeam niște lucruri pe care nu le vedea toată lumea, simțeam niște lucruri! Am fost la cursuri la Moscova, ca să pot să înțeleg ce se întâmplă, cu ce se mănâncă această energie pe care o am sau clarviziunile. Dacă ceva mă cheamă în viața asta, mă îndeamnă instinctul, atunci mă duc mai departe, iar dacă nu, nu.
Cum ați defini parcursul dumneavoastră?
Lidia Fecioru: Eu nu mi-am program parcursul, l-am lăsat să vină. A fost greu, dar sigur. Au mers greu lucrurile, dar ce-am făcut nu s-a mai ruinat în spate. Lucrurile se stabilizează când muncești și ai rezultate! Atunci se stabilizează totul. După anii 90, în România nu se ocupa oricine cu bioenergia. Apăruseră ziarele cu tematică. La una dintre facultăți era și o secție de parapsihologie, pe care între timp au desființat-o. A fost o luptă de convingere, dar nu are rost să convingi pe nimeni de nimic, pentru că întotdeauna rezultatele vorbesc de la sine… În viață nu am căutat niciodată succesul fulminant, nu m-am bazat pe succesul de o oră, ca după aceea să nu mai fie.
Considerați a mai fi respectate tradițiile în zilele noastre? Dar superstițiile?
Lidia Fecioru: Mie îmi pare rău că tradițiile noastre își pierd din valoarea lor, căci asta ne definește ca popor, ca nație. Oamenii își creează singuri superstițiile: „Nu mi-a mers bine, pentru că mi-a ieșit cineva cu găleata goală în calea mea…”
Ar trebui să credem în aceste superstiții?
Lidia Fecioru: Fiecare face cum consideră. Știți cum e? Noi suntem rodul gândirii noastre! Dacă stăm să ne gândim că ceva ne face rău, într-adevăr acel lucru ne va face rău, pentru că noi ni-l programăm singuri.
Care sunt obiceiurile de Paște care se mai păstrează și în zilele noastre?
Lidia Fecioru: Se păstrează obiceiurile precum cel în care vopsim ouăle, facem cozonaci, organizăm întâlniri cu familia la o masă de sărbători. Sunt aspecte importante și mi-aș dori să nu se piardă niciodată. Familia este baza societății noastre și îmi doresc din suflet ca acest obicei să se păstreze, căci așa se face legătura cu nepoții, cu copiii.
La noi acasă, se puneau într-un ibric apă, bănuți, un ou roșu, un ou fiert nevopsit și ne dădeam cu oul alb pe față, să nu avem pistrui, și cu cel roșu, să avem un pic de culoare în obraji și să fim sănătoși. Este un obicei frumos!
Cum vedeți era IT raportată la tradițiile și obiceiurile noastre ?
Lidia Fecioru: Este alegerea fiecăruia cât vrea să stea în online. Dacă noi vrem să ne raportăm doar la ce este în online, la asta o să ne reportăm. Este fuga după tot ce este străin nouă și ni se pare că sunt valori și transformăm viața noastră într-una virtuală. Dacă închidem telefonul sau calculatorul, ne vom da seama că suntem singuri. 12.000 de prieteni nu înseamnă că-ți sunt prieteni reali, trebuie să valorificăm oamenii care trăiesc lângă noi și cu noi.
Eu mă bucur că pe partea Moldovei și a Maramureșului se mai păstrează din tradițiile și obiceiurile noastre! Asta înseamnă că părinții, atunci când sunt aceste sărbători, le pun în practică și astfel sunt preluate de tineret.
Ne puteți oferi câteva sfaturi pentru echilibrarea sinelui în societatea actuală, în condiții ridicate de stres?
Lidia Fecioru: Aș sfătui să nu se mai încarce lumea cu problemele celorlalți. Mă uit și pe internet, și în online, și văd cum se spun lucruri negative, precum „țară de nimic”! Cine face această țară? Oamenii, nu? Aș vrea să ne concentrăm mai mult asupra la ceea ce avem de făcut, să ne îmbogățim viața, pentru că nu putem noi să le rezolvăm pe toate. Când oamenii nu se țin de cuvânt, e o formă de stres. Să ne vedem de grădina noastră, să nu aruncăm vorbe acolo unde nici măcar nu ni se cere părerea! Așa începi să trăiești mai liniștit.
Moșteniți de la cineva abilitățile parapsihologice?
Lidia Fecioru: Nu știu de la cine le moștenesc! O bună cunoștință de a mea a spus că poate face o revizuire a vieților anterioare și îmi poate spune niște lucruri. Eu tot timpul spuneam că-l moștenesc pe tata, el este un intuitiv, dar după acea ședință mi-am dat seama că am fost înzestrată la naștere cu aceste daruri, care nu sunt foarte ușor de dus.
Cum se prognozează până la final anul 2024?
Lidia Fecioru: Greu de spus, pentru că hotărârile acestei păci mondiale nu țin de noi; greu de spus, pentru că natura ne arată că indiferent cât de mult am vrea să influențăm noi clima, Dumnezeu are puterea cea mai mare și nu putem fi stăpâni ai planetei. Climatic suntem într-un dezastru și nu se datorează doar oamenilor. Greu de spus că va fi liniște. Numai Dumnezeu știe cum va fi acest an 2024!
Atragem bine, lucrând fiecare spiritual pentru el. Dacă fiecare va construi ceva spiritual în viața lui, în jurul nostru va fi ordine și liniște. Cred că e momentul să ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu mai mult decât de obicei.
În ce proiecte sunteți implicată până la finele anului?
Lidia Fecioru: Eu nu-mi fac proiecte de lungă durată niciodată. De ce să-mi fac proiectele? Eu am ieșit la pensie, proiectele mele sunt să-mi cresc copiii și nepoții.
În final, vă rog să ne dați o pildă.
Lidia Fecioru: ,,Câinele l-a chemat la duel pe leu și leul nici nu l-a băgat în seamă!
Atunci câinele a spus: «Am să mă duc la toți prietenii și la toată lumea și am să spun că leului îi este frică de un câine».
Leul s-a întors și a spus așa: „Prefer să râdă toți și să spună că mi-e frică de un câine, decât să râdă cei puternici că mă bat cu un câine».”
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
