Ani de liceu

POVESTEA BIBLIOTECII MELE

Recunosc că nu am fost dintotdeauna pasionată de citit. Ba, în ciclul primar, chiar uram când auzeam că avem de citit ceva pentru școală. Dar totul s-a schimbat când am observat în clasă o colegă citind ceva cu titlul „Cum să faci să nu citești în vacanța de vară“, pe la finalul ciclului primar.

Mi-am zis că asta e oportunitatea perfectă să aflu și eu „secretul“, așa că am rugat-o să mi-o împrumute și, fără să exagerez în vreun fel, pot spune că mi-a schimbat viața.

Atât de tare mi-a plăcut acea lectură încât, pentru prima dată, am început să îi cer recomandări literare unei cititoare adevărate, mamei mele, fapt care a surprins-o. Fără să ezite, mi-a recomandat și totodată cumpărat clasicul „Singur pe lume“, o carte citită pe nerăsuflate, cu lacrimi pe obraz.

Am continuat călătoria mea prin lumea cititului cu titluri din literatura universală, dar și cu titluri românești. Printre acestea se numără „Recreația Mare“, seria „Cireșarii“, pe care am adorat-o în întregime, „Jurnalul meu haios“, „Insula delfinilor albaștri“ și multe altele.

Și dragul de lectură a crescut de la zi la zi, de la săptămână la săptămână. În clasa a opta, hotărâtă asupra profilului pe care mi-am dorit să îl urmez la liceu, bilingv, mi-am luat inima în dinți și am citit prima mea carte în engleză, o colecție de poezie contemporană. Nu am întâmpinat nicio problemă lingvistică, așa că am continuat să îmi cumpăr atât cărți în engleză, necesare, cât și în română.

Clasa a noua a fost cea în care am început cu adevărat să experimentez, în ceea ce privește genurile. Pe lângă lecturile obligatorii de la liceu, dintre care multe s-au dovedit a fi foarte bune (mai ales cele ale lui Eliade), am citit primul meu clasic în limba engleză, „Wuthering Heights“ („La răscruce de vânturi“). Mi-a fost nespus de greu la început cu toate acele cuvinte vechi și aveam tendința să stau mereu cu dicționarul lângă mine, dar am realizat că nu e cea mai bună metodă. Așa că am abandonat dicționarul și am observat că nu e atât de imposibil să înțeleg cuvintele doar din context.

Doi ani mai târziu, încă citesc la fel de mult, poate chiar mai mult. Nu există lună în care să nu savurez un clasic în engleză și pot spune că uneori mă surprind singură. De la a urî cititul în general, am ajuns să citesc opere în engleză cu adevărat complexe, iar dacă aș sta acum să le enumăr, mi-ar lua o grămadă de timp. La repezeală, îmi vin în minte câteva titluri: „Jane Eyre“, „Frankenstein“, „Pride and prejudice“, „Moby Dick“, „Brave New World“, „The Scarlet Letter“, „Hamlet“ și lista continuă!

Biblioteca mea se tot mărește și este organizată în mare parte pe genuri, mărime și editură, pe alocuri pe culori. În ultima vreme, am ajuns să cumpăr toate cărțile de pe magazine online, din cauza restricțiilor, dar și pentru că la noi în oraș nu prea se găsesc cărți în limba engleză.

În final, doresc să vă spun că, poate dacă acum nu suportați să auziți de cărți, tot ce aveți nevoie e o carte cu un titlu intrigant, poate chiar ironic, ca în cazul meu, care să vă provoace o curiozitate de nestăpânit.

Elena Bianca BARCAN,
Clasa a XI-a E, Colegiul Național „Calistrat Hogaș“