Un gând de la sol către Soare Mormânt presărat cu lacrimi și suspine măcinat de gânduri și amoruri reci. O floare îți pun la căpătâi de-a pururi, rob al condeiului celest. O floare și-un gând de adio... Un foșnet șoptit la urechi, O sărutare așezată-n frunte, și-o mână pe umăr ți-așez. Pornesc vijelii și furtuni să răsune, să ducă departe scrisori la străbuni. să ducă, să-ntoarcă și iar să răsune, pe bolta cerească, un gând. Un gând de la sol către Soare ce presărat în lume va străbate și inimi, și dealuri, și văi.
Nicoleta VÎRLAN,
clasa a XII-a C, Colegiul Național „Gheorghe Asachi“
