Ștefan Luchian s-a născut la Ștefănești, județul Botoșani. Este considerat, împreună cu Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu, unul dintre fondatorii picturii moderne românești. A urmat traiectoria deschisă de aceștia, traiectorie ce contrazicea arta academică a timpului lor, o artă aservită unor gusturi de salon, reticent-ostilă oricărei înnoiri sau reprezentări realiste a vieții. Alături de ei, Luchian rămâne, prin opera sa, unul dintre reperele fundamentale ale artelor plastice românești.
Despre acest mare pictor român, istoricul și criticul de artă Vasile Florea spunea: „Cu pensula legată de mâna paralizată – cum picta în ultima parte a vieții – cu ochii mistuiți de flacăra unui suflet mare și sensibil cu care ne privește din «Autoportretul» intitulat cu modestie «Un zugrav», Luchian a tălmăcit în culoare un mesaj de înalt umanism și de puritate morală.“
Supranumit și „poetul plastic al florilor“, Ștefan Luchian ne-a lăsat, de asemenea, și una dintre cele mai frumoase și emoționante mărturii ale crezului său artistic: „Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei… Cum se poate lucra în felul ei? Să știi să observi, asta-i cheia… Natura îți dă povețe, când te pricepi să observi… Noi, artiștii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul. Dacă nu pui simțire, nu iese nimic.“
Documentare realizată de
Radu-Cristian MACAVEI