Timpul zboară, dar amintirile rămân sau, cum spunea scriitorul american Rodman Philbrick: „Singura comoară adevărată este în mintea noastră. Amintirile sunt mai bune ca diamantele și nimeni nu poate să ți le ia.” Acest sentiment îl resimt de fiecare dată când mă gândesc la prima generație de copii cu care am lucrat și pe care i-am îndrumat între anii 2019 – 2024, la Școala Gimnazială „Ion Creangă” Târgu-Neamț, școală situată în cartierul Humulești, un loc foarte cunoscut, care amintește fiecăruia de năzbâtiile copilăriei și de obârșiile povestitorului Ion Creangă.
Dragostea, entuziasmul și optimismul au fost sentimentele pe care le-am simțit din plin atunci când am întâlnit pentru prima dată „suflețelele” speriate și debusolate ale puiuților de doar 5-6 anișori, care mai apoi, îndrumați cu măiestrie, urmau să devină elevi responsabili, organizați, încrezători, comunicativi, creativi, atenți la nevoile celorlalți, sinceri, consecvenți, sârguincioși și mereu curioși.
De-a lungul celor cinci ani petrecuți împreună, am derulat nenumărate proiecte, care mai de care mai atractive, ce au făcut parte atât din spectrul activităților curriculare, cât și al celor extra-școlare, proiecte care țin de formarea unui absolvent capabil să facă față lumii moderne și societății din care face parte. Mii de imagini, care mai de care mai hazlii și mai pline de încărcătură emoțională și științifică, îmi trec prin minte în aceste momente, fiind un cadru didactic care a organizat lecții interactive cu numeroase metode activ-participative, concursuri, parteneriate cu colegii din alte școli, excursii, drumeții, vizite, ateliere, tabere, care le-au deschis copiilor ochii spre frumusețea naturii, bogăția culturală a țării noastre și au atras crearea de prietenii puternice și primirea de lecții de solidaritate ce sper să nu fie uitate niciodată.
Dintre cele mai frumoase locuri vizitate pot aminti drumeția până la Cabana Fântânele, popas aflat la jumătatea traseului spre vârful Toaca, vizitele la Grădina Botanică din Iași, Grădina Zoologică din Rădăuți, Palatul Culturii din Iași, Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, Salina Cacica, Cetatea de Scaun a Sucevei, Atelierul de ceramică de la Marginea, Cetatea Neamțului, Casa Memorială „Veronica Micle”, Casa Memorială „Ion Creangă”, Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu”, mănăstirile nemțene și sucevene, Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu-Neamț, Parcul Natural Vânători-Neamț.
Participarea în Tabăra Oglinzi a fost, de asemenea, un prilej prin care copiii s-au rupt de rutina cotidiană și au conviețuit, timp de o săptămână, departe de părinți și de cei cunoscuți, au învățat să fie responsabili, să creeze, să participe la jocuri de societate și sportive, au luat lecții de șah, dans modern și medieval, au participat la ateliere de fotografie, dobândind totodată și cunoștințe valoroase despre orientarea în spații necunoscute, folosind busola.
Timp de trei ani, elevii au avut parte de cele mai bune sfaturi practice, de suport material și moral, venite din partea meșterului popular Ionela Lungu și a colaboratorilor dumneaei din Humulești, care cu dăruire au insuflat copiilor dragostea față de meșteșugul tradițional românesc, prin intermediul atelierelor organizate chiar în sala de clasă. Păstrând tradiția, în fiecare an, îmbrăcați în straie populare, am colindat, am urat, am dansat jocul caprei, al ursului și al măștilor, alungând toate spiritele rele și aducând zâmbete pe fața gazdelor.
Printre activitățile preferate de copiii din fosta mea generație se numără și teatrul. De-a lungul timpului, elevii au participat la multiple jocuri de rol și reprezentări ale unor scurte secvențe din operele citite și și-au dorit cu ardoare să interpreteze, folosind recuzită specială creată de ei, piesa „D-l Goe”. Elevii s-au mobilizat extrem de repede și cu succes au reușit să pună în scenă această piesă în fața colegilor de la celelalte clase, a profesorilor și a părinților.
Nu putem uita de vizita domnilor doctori specialiști: dentist Chirilă Elena, veterinar Branche Octavian, dr. ORL Bularda Dragoș și a doamnei asistente Gavriloaia Elena, care ne-au ajutat să înțelegem cât de importantă este starea de sănătate în îndeplinirea cu succes a activităților de zi cu zi, cât este de benefică este menținerea unui stil de viață echilibrat pentru a evita îmbolnăvirile, precum și cât este de important să știm să acordăm primul ajutor persoanelor aflate în nevoie.
Nu au lipsit din activitățile noastre nici ieșirile la cinema, pentru a viziona un film, la pizzerie sau cofetărie – mici plăceri ale copiilor – dar care s-au dovedit a fi activități de mare însemnătate în dobândirea unui set de reguli de conduită verbală și comportamentală ce trebuie folosite în societate.
Deși aflați la o vârstă fragedă, au înțeles cât este de important să avem grijă de semenii noștri, așa că în fiecare an, în preajma sărbătorilor de iarnă, am reușit să aducem bucurie pe chipurile copiilor și ale bătrânilor ce se află în centrele sociale de pe raza orașului nostru, donând alimente, jucării, hăinuțe și rechizite.
Când îi întâlnesc astăzi, îmi tresare inima de bucurie și nu pot să nu observ sclipirea din ochii lor, fapt ce îmi confirmă legătura specială pe care am împletit-o de-a lungul celor cinci ani de școală și simt că am creat un prim capitol important din viața mea de dascăl, care nu-mi permite să-i numesc pe elevi decât „copiii mei”. Mă cuprinde un sentiment de nostalgie, dar totodată și unul de mândrie, aceste amintiri inspirându-mă și dându-mi puterea de a continua să investesc timp și să pun suflet în ceea ce fac și să organizez noi experiențe complexe, pentru ca actualii mei copii să crească și să „înflorească” la fel de frumos ca „frații” lor mai mari.
Autor articol:
Profesor învățământ primar, Ana-Maria PĂSĂLĂU
Școala Gimnazială „Ion Creangă” Târgu-Neamț
