Dacă ești în viață, trebuie să trăiești. Și pentru a trăi,
trebuie să acționezi.
Stabilirea obiectivelor ne ajută să ne amintim principalul motiv pentru care îndeplinim diverse sarcini în rutina noastră. În caz contrar, viața trece fără niciun sens. Un obiectiv stabilit ajută să găsim calea către o destinație. Acest lucru nu înseamnă că modul în care abordăm această cale nu este important. Din contră. A ne bucura de călătorie este ceea ce ne face cu adevărat oameni și ne face fericiți, pentru că ajungem la destinație așa cum a fost planificat. Trebuie să existe întotdeauna loc pentru flexibilitate.
La stabilirea unui obiectiv trebuie să fie și un termen limită. A nu avea un termen de finalizare, a nu avea limite, generează un sentiment de libertate și ne pierdem concentrarea. Ființa umană pur și simplu nu se poate ocupa de sarcini în lipsa unui termen limită. Întotdeauna sfârșește prin amânarea acestora la nesfârșit. Termenul limită înseamnă responsabilizare, dar nu trebuie să fie ceva care generează stres și frustrare. Este doar o modalitate de a urmări progresul sau regresul, între un punct și altul. Termenul limită poate fi, de asemenea, împărțit în durate mai mici, astfel încât să putem optimiza în continuare pașii pe drumul nostru. Nu în ultimul rând, să înțelegem de ce termenul limită este unul anume. Nimeni nu respectă un termen cu care nu este de acord. Și, în general, cei care nu sunt de acord o fac pentru că nu înțeleg motivul real care a determinat acea dată din calendar.
Atunci când evaluăm dacă obiectivul a fost atins, este clar că intuitiv judecăm într-un mod categoric: da sau nu; succes sau eșec. Dar acest lucru creează frustrare doar dacă obiectivul nu a fost atins. Și dacă a fost atins, apare un sentiment de satisfacție, dar în același timp se creează automat o cerere pentru rezultate viitoare. Realizarea sarcinilor, atingerea obiectivelor este plină de satisfacții, dar succesul parțial nu ar trebui niciodată privit ca o înfrângere. Și acest lucru este foarte frecvent în viața de zi cu zi; toată lumea se judecă pe sine și se taxează reciproc pentru rezultate, nu pentru efortul altruist sau progresul realizat. Este faimosul pahar doar pe jumătate gol.
Trebuie să ne obișnuim să ne stabilim obiective. Dar, în același timp, trebuie să știm cum să vedem tot ceea ce a fost atins în acest scop, indiferent de rezultatul final. Priviți partea completă a cupei. În acest fel, evităm frustrarea inutilă și învățăm să înfruntăm viața într-un mod mai lin și continuu, nu după principiul „totul sau nimic“. Învățarea cu succese parțiale fără a te pedepsi pentru asta este un exercițiu dificil, dar care trebuie dezvoltat de-a lungul învățării constante, care este viața. Îmbunătățim acest lucru în sfera personală, familială, profesională, academică. Singura modalitate reală de a greși este să nu ai niciodată curajul de a-ți stabili obiective pentru simpla teamă de a eșua.
Autor articol:
Carmen-Elena NASTASĂ, manager
