Pentru rubrica noastră de astăzi, colegul Radu Cristian Macavei, artist plastic cunoscut, ne face o surpriză, propunându-ne să îl însoţim în lumea poeziei.
„De când mă știu, mă joc cu semnele grafice. Undeva, pe la douăzeci de ani, am descoperit magia altor semne… cuvintele. De atunci desenez și scriu, scriu și desenez, arta devenind catharsis-ul meu și perpetua regăsire. Până la urmă, e doar un joc“. Aceasta este mărturisirea sa de suflet. Haideţi să intrăm împreună în universul poetic creat de Radu!
Seară de toamnă, inima mea desfrunzită. nu eu... nu tu, îi suntem datori toamnei cu frunze… și totuși… Călcând perfid și melancolic, rece și tăcută ca o ploaie de toamnă, ea plecase uitându-și la mine, singurul ei act… de dragoste.
Ea, era ca o stea ce se formase, în inima mea. Ședea frumos, în piramida ei perfectă. Era fiica neantului și a tăcerii. Nu pretindea mult, pentru că nu știa mereu cine este. Mă înconjura îndeosebi cu gânduri, uitându-și forma ei inițială, Iubirea. Și cu toate astea, până la urmă, forma ei de stea, forma ei de piramidă, forma ei de neant sau de tăcere, o făcuseră să fie femeie. Ea ședea frumos strălucind ca o stea, în inima mea. Radu-Cristian MACAVEI
Autor articol: Valentin ANDREI
