Ecouri de suflet Dacă te-aș avea mereu aici, N-ar mai exista albăstreala zilelor. Apele tulburi, tu le purifici, Mediator al războaielor. Trupul mi-e sănătos, sufletu-mi sângerează grav, Pătează pământul pe care calc. Pansament e cuvântul tău suav, Necesitatea ființei mele fără tâlc. Cununa de anemone mi-o înlături În schimb, tu mi-oferi bujori. Prin neînsemnate gesturi, Tristețea mi-o omori. Rămâi aici, pentru totdeauna, Vorba ta mă salvează la timp. Doar tu poți calma furtuna Din mine, De acum, Cu fiecare anotimp. Echos d’âme Si je t’avais ici toujours Que serait-il, le bleu des jours? Les eaux troublées tu purifies. Les guerres de l'âme tu défies. Mon corps est sain, mon âme – sanglant la terre de tâches sous mes pas. Tes paroles sont mon pensement. Je perds mon sens, mais tu l’as! Mes anémones en couronne, Tu les enlèves et poses le rose Dont les pivoines nous étonnent. Tes gestes raniment ma vie morose! Reste avec moi, ici, toujours, Laisse tes paroles me guérir, Sois là quand les tempêtes m’entourent, Rapporte La saison Du sourire! Amalia PAHOME Colegiul Național CALISTRAT HOGAȘ Piatra-Neamț (clasa a X-a E)
Divin/Divină Mă mângâie îngeri în murmur când pe frunte îți aud șoapte Și-i simt pe arhangheli cum adorm când știu că mi te am aproape. Și l-am simțit pe Dumnezeu când am citit în a privirii ape Că tu ai să-mi stai strajă zile și mai mult de o noapte. Îmi cântă graurii în piept și soarele îl simt cum arde, Către lumină mă îndrept în ciripit de libertate. Îmi cânți cum preoți mi-au cântat la cap, iară eu îți cânt ție... Simt zbor și dor: m-am vindecat, de acum ție-ți sunt, iarăși vie! Divin/Divine De tes murmures, les anges caressent mon front. Ta voix Ensomeille les archanges: je te sens près de moi. Dieu descend... Alors, ton regard qui frémit Prédit une liturgie: tu restes plus qu’une nuit. Dans ma poitrine j’entends des étourneaux siffler. Le soleil brille en moi une nouvelle liberté: Tu me chantes, je murmure en petits gazouillis, Je ressent l’air dans l’aile, je guéris, je revis! Elena MITOCARU Colegiul Național CALISTRAT HOGAȘ Piatra-Neamț (clasa a XII-a D)
Les mots guérissent Il n'a pas de fin, l'arbre jamais écrit qui abrite le bien. La caresse douce peint autrement, brillamment, révèle la joie, la beauté, devant la rose rêveuse. Tout doucement dansent les pétales... quand on entend encore sa berceuse, on lit la souffrance en souriant! on redevient brillant Les maux guérissent! Poem colectiv: clasa a X-a D Colegiul Național CALISTRAT HOGAȘ Piatra-Neamț
Îndrumător: prof. Alina Baluș
