Ani de liceu

Balet de Șoapte – Dialogul neștiut al spiritelor

Ea: Vioara din colț străpunge galant
Amintire pierdută de zgomote vagi,
Mă întorc spre fereastră privind arogant,
Contextul dorește, dar inima urlă
Să nu îndrăznesc să te-ntreb de ce taci.

Pânze cusute grațios pe tencuială
Nu crapă ca liniștea ce o atingem acum,
Păianjeni plecați rânjesc cu ocară,
Când cuvinte se pierd în umbre și-n fum.

Milioane de ani de-ar trece și tot n-ar fi
De-ajuns pentru râvnita regăsire,
Căci vocile ard între noi incandescent
Legând în etern coșmar de trăire.

Rigida pecete a glasului tău
Îmi cântă la ureche un vis sufocat,
Corzi secerate de vină și păcat
Ne cheamă spre moarte ardent,
Blestemul tăcerii surâde de frica
Unui irezistibil secret.

El: Mucegaiul stăruinței doru-i duce liniștit
C-unei bufnițe bătrâne-nsingurării unui pom.
Șoaptele ca guri firave unui vis închipuit
Aduc gândul ce-l evocă trista față a unui om.

De-i decorul fericirii
Astă patimă din piept,
Atunci ochiu-mi către tine
Va căta mereu deștept.
Dară-n sinea mea iubirea
N-ar putea fi mai adâncă,
Căci de-or piere toate, toate
Singur-o rămâne încă!

O, de-ai inimă și suflet
Iartă-mă de-ar fi să plâng,
Căci mi-i frică de durerea
Ce clipind am să o sâmt;
Nu de moartea dorul lumii
Ce în mine a sădit,
Ci că astfel dup-o clipă
Tu cu ea vei fi murit.

Ea: Ai omis a mai grăi
Dorul ce îl porți în suflet
Și-am uitat să te întrerup
Din îndrăgostitul cuget,
Spre a-mi dărui și mie
O fărâmă chiar infimă,
Dintr-o fantezie mută,
Ce-a rămas numai enigmă.

Dar aflându-ți naufragiul
De emoții reprimate
Vreau să implor conștiința
Să ne facă-acum dreptate,
Buzele-mi să se deschidă,
Într-o formă de vorbire,
Să înfrunte rațiunea
Rătăcită în amorțirea-mi.

El: Ah, norocul ce cuprinde,
Inimi gându-i ce ascult,
Spre-al avea numai o clipă
Și-al visa atât de mult.
Întristarea ce succede
Gălăgiei și tăcerii,
Lasă-n locul unui suflet
Amăgirile durerii.

Ea: Ale noastre decadențe
Ce în gânduri și-au găsit
Loc de veci și confidențe,
Aprind focul otrăvit,
Al fantomelor perfide
Ce dansează transparent
Printre simțurile noastre,
Camuflate în evident.
…………………………

El: Inimii unde s-ar duce
Cu durere-i sunt dator,
Nu de moartea vieții mele,
Ci de tine c-am să mor.
Stingerea ochiu-mi ce piere
‘N-al ei braț mă va purta,
Unde nu mai curg suspine,
Unde nu-i nici fața ta...
…………………………
(desen realizat de Alistar Alessia, clasa a IX-a E)

Iustina IORDĂCHESCU
Gabriel BOGHIAN
clasa a IX-a E