De pe lista oricărui împătimit al turismului nu poate lipsi Roma. I s-a spus Cetatea eternă, având în vedere vechimea multimilenară și dezastrele naturale și nu numai, dacă ne gândim la incendierea metropolei de către însuși conducătorul imperiului, Nero, la anul 64 d. Hr. Nimic nu a putut nimici Roma, care, astăzi, e în picioare și își cheamă vizitatorii să descopere nestematele istorice și culturale. Marele oraș găzduiește o impresionantă colecție de relicve care țin de arheologie, arhitectură, numismatică. Călătorul care poposește în Capitala peninsulei găsește pinacoteci ori biblioteci care adăpostesc capodopere ale antichității, dar și ale Renașterii, perioada de maximă înflorire a tuturor celor șapte Arte.
Cam ca la Moși
Până la contactul cu civilizația antică, am dat peste omul contemporan. Sosirea în Capitala Italiei ne-a readus aminte de epoca în care trăim, cea a globalizării. Pe întreg parcursul drumului de la imensa gară Termini la hotel, și apoi peste tot prin Roma, am întâlnit toate rasele omenești și multe dintre națiile mapamondului. Asiatici – chinezi, japonezi, nepalezi –, arabi, africani, americani (din State), sud-americani, plus europenii de la Nord (danezi, olandezi, nemți, englezi) și până la Sud (spanioli, portughezi, greci). Evident, parte dintre toți aceștia erau turiști ca și noi, ceilalți fiind stabiliți (pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă), în zonă.
Cutreierând străzile Cetății eterne, am dat și peste o mare varietate culinară. De la „clasicele” (la noi) kebap ori shaorma, sau mult utilizatul (tot la noi) hamburger și până la rețete sofisticate, așa cum ar fi preparatele asiatice având ca punct de plecare fructele de mare, numărul bucătăriilor întâlnite se apropia de numărul etniilor. Ceea ce am căutat, însă, a fost, cum zice franțuzul, quelque chose traditionnel. Pizza, lasagna și gelata au fost de departe cele mai apreciate bucate încercate de noi la Roma, înghețata locală având savoarea anticipată. Poate ar fi trebuit să încercăm și un chianti, celebrul vin italienesc, dar ne-am mulțumit cu ceva care combătea eficient căldura primăverii italiene: berea.
Alături de bistrouri ori restaurante, mai mici sau mai mari, străzile metropolei sunt înțesate și de magazine. Găsești tot ce vrei, cam cum era la noi, odinioară, în târgul Moșilor: de la mărunțișuri, la rochii sau costume elegante, de la suveniruri, la parfumuri extravagante, de la încălțările (scarpe) ieftine întinse pe tarabele micilor stradele și până la pantofii marilor firme în domeniu, cei de damă având și celebrele swarovski pe ei.
Doar că intenția noastră originară era de a descoperi altfel de nestemate, cele ale istoriei. Așa că ne-am pus pe treabă.
În căutarea originilor poporului român
Plecând de la ideea originii Romei – cea cu alăptarea de către o lupoaică a gemenilor Romulus și Remus, copiii răpiți ai Rheei Silvia – și noi am vizat în călătoria noastră originile. Am fost cu mintea și sufletul la celebrul pelerinaj făcut per pedes de badea Cârțan, cel plecat, acum mai bine de o sută de ani, din Cârțișoara Sibiului la Roma, pentru a vedea Columna și a lua contact cu mărturiile istorice ale înființării poporului român.
Astfel că traseul celor cinci zile de popas în Cetatea eternă s-a axat pe vestigiile istorice. Columna lui Traian a fost obiectivul primordial. Chiar dacă în jurul său era deschis un mic șantier, iar banda roș-albă montată în preajmă nu ne-a lăsat să putem atinge măreața construcție a lui Apolodor, sufletele noastre de români au vibrat în momentele coborârii lângă Columnă.
Dacă până la noi nu au ajuns documente scrise despre luptele romanilor cu dacii (se spune că însuși Traian ar fi scris o carte – „De bello Daci”), avem, ca unic martor, opera arhitectului din Damasc, care înalță deasupra fundației (unde, odinioară, a odihnit cenușa împăratului Traian) o coloană înaltă de peste 70 de metri, care desfășoară pe cea mai mare sculptură în relief a Antichității: 123 de scene de bătălii daco-romane. Deasupra, până la finele secolului al XVI-lea, a dăinuit o statuie care îl înfățișa pe marele împărat. La 1587, Papa Sixt al V-lea l-a coborât pe Traian de pe Columnă, înălțând în locul său statuia Sfântului Petru, cea care poate fi văzută și astăzi.
Dincolo de valoarea istorică inestimabilă pentru noi, românii, Columna măiestrită de Apolodor este recunoscută ca o importantă operă de artă care avea să ducă la ridicarea columnei dedicate lui Marcus Aurelius și să inspire artistic marii maeștri ai Renașterii, printre ei Michelangelo Buonaroti și Rafael Sanzio.
Turist de serviciu: Valentin ANDREI
