Suntem la vremuri mai importante în vorbărie decât în cuvinte, în rugăminți și alianțe tulburi decât în rugăciune și cărți care să rămână. Nu, nu am inventat un termen: infocrație. El aparține gândirii lui Byung-Chul Han, iar la noi a ajuns prin lucrarea sa cu același titlu și un subtitlu explicativ: Digitalizarea și criza democrației (Ed. Contrasens, coll. Novus, Timișoara, 2024, 72 pg.). Poate l-ați cunoscut pe filosoful culturii prin volumul său Societatea Oboselii (aceeași editură, 2024) ori poate ați reușit să trageți cu ochiul la conferințele sale publice. Merită. Ceea ce mi-a reținut însă atenția este modul în care el intuiește criza profundă a democrației prin inflamarea ei. Prin excedarea liniei sale de informare în procesul instituirii ei drept idol unic de închinare al societății, al societalului.
Poate fi adevărul democratic? Votăm public în piață pentru el? Sau este o chestiune de discernământ și tihnă în valoarea sa eternă, legată de Dumnezeu? Sau, mai simplu, putem schimba un adevăr prin vot? Criza adevărului vine și din aceea că regimul informațional a descurajat rațiunea în favoarea raționalității digitale. O inflație de informații nu mai aduce cu sine informarea. Autorul nostru spune fără conjur: „Democrația nu este compatibilă cu noul nihilism. Numai infocrația se poate descurca fără adevăr” (p. 61). Ceea ce suferim în ultima vreme este inflamarea fără precedent a unei propagande ieftine, construite pe jumătățile de adevăr, care cheamă jumătăți de conștiință să împlinească lucruri întregi. Nu poate fi altfel decât o construcție socială în care dăm minciunii măsură de adevăr și asta va duce la implozia sistemică a valorilor. După cum și trăim.
O să mă întrebați, sau nu, ce-i de făcut. Am să vă răspund simplu: căutați adevărul, nu procentele raportărilor. Căutați cărțile cu adevărat importante și nu palimpsest- urile lumii de ură în care ne mediem căderea umană. Și învățați. Învățați din greșeli, ca să nu le mai repetăm. Dăruiți-vă timp pentru a crește și a afla. Pentru a construi cetatea de scăpare a sufletului, care este cultura de interior, fină și plină de sens. Să construiți adevărul din realitate și să-l mărturisiți cu sinceritate. Chiar când doare. Mai ales dacă doare.
Pe calea infocrației, adevărul umblă rănit. Și tulburat de minciunile care pavoazează cotidianul. Să căutăm să fim adevăr!
Autor articol: Preot Constantin NECULA
