Lasă-mă să evadez Nu am știut ce înseamnă infernul până am privit În urmă Și totul a luat foc Inclusiv eu, inclusiv povestea nespusă care ne-a mistuit Timp de o eternitate În altă viață, aici nu e loc pentru minuni. Pășești în amfiteatru, dar uiți drumul spre casă Alergi după 14, dar 13-le a luat-o înainte. Vis nu ești tu, visul suntem noi Basmul cu un final asurzitor de mut Silențios precum dansul volatil al unui trandafir. Mi-am pus mâinile la tâmple și am ales s-o iau pe cale, nu pe drum. Am făcut un foc pentru a alege forma norilor, dar a plouat... Un moment și o clipă de repaus În toată această fugă prostească, totuși... M-am oprit să mă leg la șireturi. Când sunt singură iau borcanul cu visuri și extrag o stea Am început cu Polaris, mâine voi lăsa mărunt în cer Poate-mi pică Luna de pe el Sau poate Soarele, O să am grijă să ți-l așez în piept Să te lumineze atunci când mă arunci în altă galaxie Atunci când mă izbești de propria făclie Și vidul începe să-mi fie frate. Lasă-mă să evadez din realitate.
Ana-Adriana ILIE, clasa a XII-a D
Colegiul Național „Petru Rareș
