Te pun în ramă poezie Iar gându-mi zboară fără aripi Prin Copou , când e teiu-n floare Și mă rog cu frenezie Lacrimile-mi curg șuvoi Dar știu că Eminescu e cu noi ! Genunchii îmi aplec în fața ta, Luceafăr blând, Iar codrii de aramă îi aud cântând, Cântă a jale și a bucium În sufletele noastre e doar un zbucium. Eminescu îmi apare aievea în față Codrul freamătă și plânge Vreme vine, ...vreme trece Eminescu e nemuritor și rece. El, poetul nepereche, ne veghează printre stele Ne luminează calea și ne dă putere Ne plimbă prin povești Iar în sufletele noastre răsar sentimente omenești El, mândria neamului românesc A intrat în veșnicie Dar ne-a lăsat în poezie Versul pe melodie !
Fodor Adriana,
clasa a-IX-B, Colegiul Național ,,Gheorghe Asachi” Piatra-Neamț
