„Mi-am promis (…) că ori de câte ori voi putea, voi întinde o mână de ajutor celor din jur“,spune Claudia Mihăilă, invitata rubricii „Implicare Socială“, din luna ianuarie.
În căutarea noastră spre a identifica oameni de bine, oameni cu sufletul deschis, oameni pregătiți să asculte nevoile semenilor dar, mai presus de toate, oameni dispuși, oricând, să dea o mână de ajutor, am remarcat-o pe Claudia Mihăilă. La 44 de ani, guvernată de zodia Berbec, femeie puternică și implicată, mamă a două fete, Claudia este omul care nu știe să spună „nu se poate“ pentru cei care necesită sprijin. Altruismul a devenit, pentru interlocutoarea noastră, un stil de viață, iar în același spirit și-a educat și copiii. Apropiaților a reușit să le transmită dorința de a se implica social și de a-i fi alături în acțiunile sale. Pietreanca a deschis sesiunea acțiunilor caritabile în urmă cu 13 ani și continuă să o facă și astăzi, cu același drag de oameni.
Ce o definește pe Claudia Mihăilă ca om?
Claudia Mihăilă: Claudia Mihăilă este o femeie matură, cu suflet de copil, suma educației pe care i-au dat-o părinții și bunicii, a experiențelor de viață, a interacțiunilor pe care le-a avut în mediile în care a activat. Un om care a învățat că NU este doar atunci când viața a luat sfârșit. Pentru toate celelalte situații există soluții. Trebuie doar răbdare și minte limpede să găsești rezolvările cele mai potrivite.
Cum ați ajuns de la responsabil în managementul mediului la Apa Serv să vă implicați în acțiuni caritabile?
Claudia Mihăilă: Implicarea în acțiunile caritabile a venit cu mult înaintea funcției deținute în prezent în cadrul companiei de apă. Nu a fost nimic programat, a fost ceva firesc, natural. La câtă nevoie de ajutor este în jur, și în câte moduri de poate da ajutor, e greu să rămâi impasibil. Bucuria mea a fost mare atunci când am descoperit și în rândul colegilor de muncă persoane care să îmi împărtășească gândurile și care să mi se alăture în acțiunile mele. Am colegi alături de care am mers cu daruri mai mulți ani la rând la copiii din Centrul de zi pentru preșcolari „Castani“ sau am întreprins acțiuni diverse în școlile din județul Neamț.
Specializarea în managementul mediului este strâns legată, însă, de o altă latură a activităților pe care le desfășor, mai exact, acelea de ecologizare. Începând cu 2018 m-am implicat activ în ceea ce înseamnă ecologizarea surselor de apă, fie că e vorba de Lacul Izvorul Muntelui, Lacul Bâtca Doamnei sau cel de la Pângărați. Am reușit să mișcăm lucrurile într-o direcție corectă și am avut plăcuta surpriză să fim sprijiniți de media locală și națională, având intervenții în jurnalele de știri naționale la ore de vârf. E un domeniu în care e foarte mult de lucru și poate, cine știe, vom povesti despre asta cu o altă ocazie.
Ce credeți că v-a dus pe drumul implicării sociale?
Claudia Mihăilă: Drumul mi-a fost deschis de doamna educatoare Zapan, cu 12 ani în urmă, când locuiam în Iași. A fost educatoarea fiicei mele, iar grădinița unde lucra avea încheiat un parteneriat cu Secția de Oncologie a Spitalului de Copii „Sfânta Maria“ din Iași. Experiențele pe care le-am trăit cu ocazia vizitelor la acei copilași, ce am văzut și simțit acolo, m-a marcat pentru toată viața. În acele momente am realizat că faptul că familia mea, copiii mei, sunt sănătoși este, de fapt, cea mai mare avuție a mea.
Și nu am uitat nimic din ce am trăit. Mi-am promis atunci că ori de câte ori voi putea, voi întinde o mână de ajutor celor din jur.
Vorbiți-ne despre cele mai impresionante cazuri pe care ați reușit să le sprijiniți.
Claudia Mihăilă: Dintre toate cele trăite de-a lungul timpului mi-au rămas întipărite în minte 2 momente. Pe primul l-am trăit la Spitalul de Copii din Iași, când mămica unei fetițe de 6 luni, bolnavă de leucemie, mi-a sărutat mâinile în momentul în care i-am oferit o pereche de ghetuțe pentru un băiețel mai mare, lăsat acasă cu bunicii.
Cel de-al doilea s-a petrecut pe vârful unui deal din comuna Pângărați, de aici de lângă Piatra-Neamț, unde locuiește o bătrână singură, de optzeci și ceva de ani, într-o căsuță mică. Se apropia Crăciunul când i-am pășit pragul casei împreună cu Ramona și Dana, două fete minunate care ne-au sprijinit de fiecare dată când am ajuns în comună la ele. Am fost izbită de curățenia care domnea în singura cameră ce compunea locuința. După ce i-am povestit de ce venisem, bunica ne-a mulțumit frumos de daruri și ne-a invitat să luăm loc pe pat și să stăm de vorbă. Ne-a spus că-i bucuroasă că se poate mișca, că-și aduce singură apa de la baza dealului și-și mai taie câte un lemn, dar că are o mare supărare: singurătatea. Nu a avut copii, moșul i-a murit demult și nu-i deschide nimeni ușa. Ne-a rugat să mai trecem pe la ea când putem, să nu-i aducem nimic, doar să stăm de vorbă…
Definiți altruismul în viziunea dumneavoastră.
Claudia Mihăilă: Altruist ești atunci când poți schimba cuiva ziua, dispoziția, calea sau, de ce nu, viața în bine. Nu cred că e vorba doar despre bani sau lucruri materiale. O îmbrățișare dată unui bătrân rămas singur, o lacrimă ștearsă de pe fața unui copil ce adoarme plângând de dorul mamei și un zâmbet pus în loc pot valora la fel de mult. Un sfat bun sau o ușă deschisă la timp, o sacoșă cu de-ale gurii, timp din timpul tău să-i asculți cuiva necazurile, toate astea sunt altruism.
Ați pornit singură la drum. Astăzi înțeleg că ați coagulat deja un grup de oameni care activează sub deviza binelui. Cum ați reușit să vă motivați unii pe alții?
Claudia Mihăilă: Deși poate părea greu de crezut, efortul nu a fost deloc mare. Oamenii au venit spre mine: prieteni, colegi, cunoștințe, rude, prieteni ai prietenilor și cunoștințe ale cunoștințelor. Am avut o surpriză, în ani, să constat că sunt atâția oameni care vor să dăruiască, dar fie că nu știu cum să o facă sau nu au timpul necesar să se ocupe de asta. Am primit bani și lucruri de la persoane pe care nu le cunoșteam, dar m-au recomandat apropiați de-ai mei din Piatra-Neamț, Târgu-Neamț, Pângărați, Iași, București, Italia, Belgia, Marea Britanie, Australia, Canada. Vedeți, sunt sprijinită din toate colțurile lumii, pe unde ai noștri au ajuns să își facă un rost; gândurile bune și ajutoarele s-au întors către semenii aflați în nevoie, prin noi.
De asemenea, ori de câte ori am putut, am răspuns prezent la acțiunile pe care prieteni de-ai noștri de la Pângărați, Târgu-Neamț sau Piatra-Neamț le-au întreprins cu diverse ocazii.
Revin la ideea că, deși poate părea surprinzător pentru vremurile pe care le trăim, oamenii au încredere în oameni. Oamenii vor să facă bine, e nevoie doar de cineva să îi conecteze. Cine știe, poate, până la urmă, asta e rostul meu în univers. Claudia… connecting peoples 🙂
Motivația: dorința comună de a face un bine.
Cum gestionați timpul liber între cei dragi și cazurile caritabile pentru care luptați?
Claudia Mihăilă: Foarte ușor, pentru că cei dragi îmi sunt alături în tot ceea ce fac. Mergem împreună la cumpărături, facem pachete, planuri. De atâția ani a devenit ceva firesc în familia noastră. Copiii au crescut cu sufrageria plină de pachete și pachețele de 1 iunie, Paște, Crăciun sau ori de câte ori a fost cazul. De mici m-au însoțit în drumurile mele și au învățat să împartă cu ceilalți din jucăriile sau lucrurile lor.
Eduard, jumătatea mea mai bună, este inițiatorul multora dintre acțiunile noastre, dincolo de încrederea și susținerea necondiționată pe care mi le oferă, el fiind motorul ajutorului pe care am reușit, de-a lungul timpului, să îl oferim semenilor noștri. După cum se poate observa este o „afacere“ de familie.
În ce constă, practic, sprijinul dumneavoastră? Cine v-ar putea fi de ajutor și în ce mod?
Claudia Mihăilă: Ținând cont de faptul că suntem o mână de oameni, mai mulți sau mai puțini în funcție de împrejurări, suntem conștienți că nu putem schimba noi lumea. De aceea nu ne facem planuri, nu avem obiective sau ținte precise. Există în județ și în țară diverse organisme și organizații care au ca obiect de activitate implicarea socială și își fac bine treaba. Doar că nevoile sunt multe și diverse, iar acolo unde cei în domeniu nu pot ajunge, acolo intervenim noi. Lăsăm universul să aleagă în locul nostru. De obicei „strigarea“ o facem pe rețelele de socializare, cel mai la îndemână mod de comunicare al vremurilor moderne, și mobilizarea se face surprinzător de repede. Uneori avem persoane care nu au reușit să citească postările în timp util, dar își păstrează dorința să ajute și atunci le contactăm la următoarea acțiune și tot așa. Lucrurile merg oarecum de la sine.
Ce îi place Claudiei Mihăilă să facă pentru sufletul ei?
Claudia Mihăilă: Îmi plac muntele și pădurea. De acolo îmi iau energia, îmi încarc bateriile de fiecare dată. Iubesc muntele Ceahlău, singurul loc în care revin an de an, cu aceeași bucurie.
Îmi place să călătoresc fără limită de timp și spațiu, Călătoria, în sine, este mai importantă decât destinația și asta pentru că în toate drumurile mele sunt însoțită de oamenii dragi sufletului meu. Citesc mult prea puțin decât mi-aș dori. Și iubesc florile. Orice fel de flori. Cu cât sunt mai colorate și mai parfumate, cu atât mai bine.
Dacă ați putea contura deja agenda caritabilă a anului 2022, cum ar arăta ea? Unde ați vrea să ajungeți și la cine?
Claudia Mihăilă: Startul acțiunilor l-am dat deja. Pentru că finalul de an 2021 ne-a adus bucuria de a ne muta într-o locuință nouă la care munceam de câțiva ani, zilele acestea am dăruit tot ce am avut în locuința anterioară, de la mobilier, electrocasnice, veselă, îmbrăcăminte, încălțăminte, cărți și tot felul de alte lucruri, mai multor familii din județul Neamț, prin intermediul prietenilor noștri de la Vânători, familia Urzică, și a prietenei Claudia Filip, președintele Asociației „Încă o șansă“, oameni dragi cu care am mai colaborat de-a lungul timpului în tot felul de acțiuni.
Pentru anul 2022 ne dorim în primul rând sănătate. Ne dorim să nu mai moară oameni din cauza lipsei accesului la servicii medicale, copiii să poată merge la școală și viața să reintre pe făgașul normal.
Din păcate, se conturează un al treilea an de restricții ce au dus la deteriorarea relațiilor interumane, la accentuarea sărăciei, la creșterea abandonului școlar, a numărului cazurilor de tulburări mintale etc. De muncă va fi din plin pe această linie. Iar dacă noi și cei care ne sunt aproape vor fi sănătoși, vom face față provocărilor pe care soarta ni le va scoate în cale. Toate, cu ajutorul lui Dumnezeu. El lucrează prin oameni. Întotdeauna.
Maxima care vă ghidează pașii este:
Claudia Mihăilă: Îmi place mult un proverb japonez care zice cam așa: „Dacă sufletul e cinstit, cinstite vor fi și faptele“.
Autor articol: Oana-Talida COZMA
