Înmulțirea plantelor decorative de interior prin butași este una dintre cele mai utilizate și eficiente metode de multiplicare a plantelor. Butășirea constă în folosirea unor fragmente de plantă prelevate de la planta mamă, care, puse în condiții favorabile, au capacitatea de a forma rădăcini și de a genera o plantă nouă, identică cu cea de origine.
Fragmentele utilizate pentru butășire pot fi foarte variate și pot proveni din vârfuri de lăstari, segmente de lăstari, porțiuni de tulpini florale, frunze întregi, fragmente de frunze sau fragmente de rădăcini. Odată detașați și plantați într-un substrat adecvat, acești butași pot declanșa procesele de regenerare și înrădăcinare.
Momentul optim pentru realizarea butășirii, în cazul majorității plantelor decorative de interior, este primăvara. Această perioadă, cuprinsă între lunile martie și mai, coincide cu reluarea intensă a creșterii vegetative, ceea ce favorizează prinderea și dezvoltarea noilor plante.
Butașii se clasifică în funcție de organul din care sunt prelevați și de consistența țesuturilor. Există butași de vârf de lăstari, care pot fi erbacei, semilemnificați sau lemnificați. Crizantemele, garoafele, planta-crevete, fuchsia, kalanchoe și mușcatele se înmulțesc frecvent prin butași erbacei de vârf. Dafinul și leandrul folosesc butași semilemnificați, iar Clerodendrum se poate înmulți prin butași lemnificați.
Înmulțirea se poate realiza și prin butași obținuți din fragmente de lăstari sau de tulpină. Colocasia, Cordyline și Philodendron folosesc segmente erbacee, în timp ce dafinul și leandrul pot fi înmulțiți prin segmente semilemnificate. Pentru Clerodendrum se folosesc, de regulă, segmente lemnificate.
Unele plante se pot înmulți și prin fragmente de tulpini florale. Echeveria, zambila și orhideea Phalaenopsis se numără printre speciile care răspund bine acestui tip de butășire.
Butășirea prin frunze este o altă metodă eficientă. Kalanchoe, Peperomia și Saintpaulia se pot înmulți prin frunze întregi. Begonia, Sansevieria și Streptocarpus se înmulțesc prin fragmente de frunze, metoda fiind des utilizată în cultura plantelor de interior.
Există și situații în care se folosesc fragmente de rădăcină. Nemțișorul și macul folosesc fragmente erbacee de rădăcină, în timp ce Aralia, floarea de colibri, Clerodendrum și Cerceii doamnei pot fi înmulțiți prin fragmente de rădăcină lignificate.
Succesul procesului de butășire este strâns legat de factorii de mediu, care au un rol esențial în declanșarea proceselor de înrădăcinare și regenerare. Temperatura influențează direct formarea rădăcinilor, iar valorile optime diferă de la o specie la alta. Pentru garofițe și fuchsia, temperatura ideală este cuprinsă între 15 și 16 grade Celsius. Pentru specii precum Croton și Ficus, temperatura optimă este mai ridicată, situându-se între 25 și 28 de grade Celsius.
Lumina este un alt factor important. În primele zile după plantarea butașilor, lumina trebuie să fie difuză, pentru a evita stresul asupra țesuturilor. Ulterior, intensitatea luminii poate fi crescută treptat, în funcție de cerințele fiecărei specii.
Umiditatea joacă un rol decisiv în prinderea butașilor. Umiditatea substratului trebuie să fie constantă și menținută la un nivel moderat. Umiditatea atmosferică este esențială, deoarece butașii nu au rădăcini și nu pot compensa pierderea apei prin transpirație. Din acest motiv, umiditatea aerului trebuie menținută la valori ridicate, cuprinse între 90 și 95 la sută. Această condiție se poate asigura prin pulverizări repetate. După apariția calusului și a primordiilor radiculare, umiditatea atmosferică poate fi redusă treptat la valori de 80–85 la sută. Acoperirea butașilor cu folie perforată sau tifon ajută la menținerea unei umidități atmosferice adecvate și la protejarea acestora în primele etape de dezvoltare.
Documentare realizată de Oana-Talida COZMA
Sursa: www.botanistii.ro
