Pe vremuri, aceste zile erau așteptate cu înfrigurare, fiind păzite prin abținere de la lucru. De asemenea, se dădeau multe pomeni. E de ajuns să știm aceste două informații spre a ne putea da seama că aceste ciudate, pentru noi, două cicluri de sărbători, erau extrem de importante pentru viața înaintașilor noștri.
Miezul sau puterea iernii pastorale, anotimp de șase luni deschis de Sâmedru la 26 octombrie și închis de Sângiorz la 23 aprilie, este marcat de o sărbătoare de trei zile (15-17 ianuarie), dedicată unor năprasnice divinități meteorologice, Circovii de Iarnă. Aceștia ar fi răspunzători de manifestările violente ale naturii (viscole, vârtejuri, grindină etc.) și de pagubele aduse de lupi și urși turmelor de vite. Împreună cu frații lor calendaristici, Circovii de Vară, sărbătoriți peste șase luni, la miezul verii pastorale (15-17 iulie), împart simetric anul crescătorilor de animale în două anotimpuri, iarnă și vară.
Antanasiile, reprezentări mitice românești celebrate la miezul iernii pastorale (16-17 ianuarie), poartă numele amalgamate ale Cuviosului Antonie cel Mare și Sfântului Atanasie din Calendarul ortodox. Cei doi sfinți creștini, numiți în Calendarul popular Anton și Tănase de Ciumă, erau invocați pentru sănătatea oamenilor și vindecarea bolilor grele.
Documentare realizată de
Robert-Marian FOTEA
Sursă documentară: „Calendarul țăranului român“, Ion Ghinoiu
