Ce și cum se mânca, odinioară, la mesele regale? E o întrebare pe care ne-am pus-o de mai demult și la care am găsit o serie de răspunsuri, documentând domeniul culinar.
„Supă cremă de orz și paste / Caviar proaspăt / Nisetru fript / Salată de homari cu sos ravigotte / File de vită Régence / Galantină de pui cu trufe / Jambon și limbă în aspic / Cârnați și gâscă afumată / Pate de porc mistreț cu trufe / Piftie de găină à la Reine / Prepeliță chaud-froid à la gelée / Pate de gâscă à la Parisienne / Curcan fript cu creson / Pulpă de căprioară cu sos / Clapon du Mans și fazan de Bohème / Salată italiană / Jambon de Carême en surprise / Macedonii cu fructe / Patiserie diversă / Compot de ananas și caise / Coș cu fructe / Desert.”
Este meniul, inspirat din bucătăria franceză, de la 1 ianuarie 1881, care a fost servit la masa regală Regelui Carol I și Reginei Elisabeta. Fragmentul este desprins din excelenta carte-document a Ștefaniei Dinu (de la Muzeul Național Cotroceni) – „Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun-gust” (Editura Corint Books, București, 2019).
Citez în continuare din descrierile autoarei asupra subiectului abordat de ea în carte: „Cel care a introdus protocolul și ceremonialul de la curte a fost Carol I, al cărui mod de viață, aproape auster, disciplinat și cumpătat, s-a reflectat și în privința ceremonialului gastronomic, astfel încât orele stabilite pentru servirea mesei trebuiau respectate cu scrupulozitate. Obișnuit cu stilul de viață cazon, Carol I se trezea în fiecare dimineață la ora 5.00, astfel că și micul dejun îl lua, singur ori cu soția sa Elisabeta, dimineața devreme, la ora 6.00. Dejunul era servit la ora 12.00 (când se afla la Castelul Peleș) sau la ora 13.00 (când se afla la Palatul Regal din București), după care urma servirea ceaiului la ora 17.00 și cina la ora 20.00. Protocolul impunea ca regele să dea imboldul în ceea ce privește așezarea la masă, servirea felurilor de mâncare și retragerea de la masă. Deși mânca foarte puțin, mai mult gustând din bucate, regele Carol I prefera ca mesele oficiale să fie variate și îmbelșugate. Referitor la preferințele culinare ale monarhului, acesta aprecia în mod deosebit borșul pescăresc, carnea de vită și de pasăre, carnea de vânat, ficatul de pasăre, peștele, asezonate cu multe legume, iar la desert servea budincă sau înghețată și fructe. Cât privește băuturile, îi plăceau îndeosebi berea Azuga sau vinurile de Bordeaux ori de Drăgășani.
Perechea princiară moștenitoare, Ferdinand și Maria, a trebuit să respecte protocolul impus de regele Carol, pentru ca apoi, ca rege și regină, să impună propriul protocol, mult mai lejer și deschis, la mese participând de cele mai multe ori și membri ai personalului de la Curte. Regele Ferdinand se trezea la ora 7.30, după care urma baia zilnică și micul dejun servit la ora 9.00 sau 10.00. Dejunul era stabilit pentru ora 13.00, iar cina la ora 20.00, între cele două mese principale servindu-se și ceaiul de la ora 17.00 (frecventat doar de regină).
Regele Ferdinand se dovedea a fi foarte pretențios în ceea ce privește felul în care erau gătite bucatele. Prefera un mic dejun bogat, compus din ouă (fierte, ochiuri sau «încăierate»), friptură de vită la grătar (sau șnițel) cu cartofi, pâine cu unt și miere (sau marmeladă) și cafea cu lapte sau ceai, precum și fructe. Dejunul era ceva mai ușor, compus din cel mult trei feluri de mâncare, iar cina se servea, adeseori, fără invitați și cu un meniu mai redus. Se serveau la masă atât vinuri românești, cât și străine, dar și liqueur sau cognac fin. După masă erau preferate țigaretele sau țigările de foi. Mesele oficiale nu mai erau atât de rigide ca în vremea lui Carol I, ci mai degajate și presărate, adeseori, cu glume spre buna dispoziție a gazdelor și a oaspeților. Erau de nelipsit la mesele regale caviarul, peștele, carnea de vițel, pateul de gâscă, puiul fript, înghețata sau alte dulciuri (de pildă, budinca cu prune era preferata reginei Maria), fructele și cafeaua.
Tradițiile culinare ale familiei regale vor fi perpetuate și de Carol al II-lea, cu precizarea că acesta era foarte cumpătat atât în ceea ce privește mâncarea, cât și băutura. Acum apar în meniurile regale și mâncăruri tradiționale românești (balcanice), precum sărmăluțele cu mămăliguță și smântână sau costița de porc afumată cu fasole albă. La dejun este de nelipsit carnea de vânat, Carol al II-lea fiind un pasionat vânător. De asemenea, alături de carnea de pasăre, începe a fi servită și cea de miel. Printre felurile de mâncare servite la dejun apar și spaghetele sau macaroanele cu cașcaval. La meniul de seară își fac tot mai mult loc supa de legume sau de roșii, supa cu găluște, borșul rusesc, ciorba țărănească sau ciorba de fasole. Sunt preferate de către rege vinurile românești, țuica autohtonă de Glâmbocelu, berea Azuga și apa minerală Broșteni.
La Curtea regelui Mihai se continuă tradițiile culinare din vremea tatălui său, cu o alimentație bazată mai cu seamă pe mâncărurile cu specific românesc. Pe lângă carnea de pasăre, de vițel sau de miel, apare tot mai des în meniu carnea de porc. Având în vedere și austeritatea impusă de desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial, mesele regale se axează tot mai mult pe alimente leguminoase sau făinoase. Printre felurile de mâncare servite întâlnim: supa de roșii, ciorba de varză sau de cartofi, iahnia de fasole, mămăliguță cu brânză, varză călită, macaroane, salate și compoturi. În ceea ce privește băuturile servite la masă, acestea se diversifică, pe lângă vinurile românești sau străine fiind consumate și băuturi precum lichior, vermut, rom, whisky și tradiționalul rachiu.”
Autor articol: Valentin ANDREI
