În această primăvară a anului 2026, la Editura Nona a apărut volumul de poezie „Insomnii tropicale”. Este un volum omagial, autorul poemelor din interior fiind regretatul Valeriu Arteni, fost diplomat de carieră, originar din ținutul Neamț. Cartea a fost îngrijită și pregătită pentru tipar de soția autorului, Maria Arteni, cea care ne-a propus editarea volumului.
Valeriu Arteni s-a născut în comuna Mărgineni, județul Neamț. A urmat studiile liceale la Liceul „Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț, pe care l-a absolvit în anul 1970. Anul următor a fost selectat pentru a studia în Vietnam, în cadrul unui acord de schimb cultural. A studiat limba și literatura vietnameză la Universitatea din Hanoi. În perioada războiului din regiune (1971-1972), a fost evacuat împreună cu studenții locali în zonele rurale din provincia Hà Bắc. A absolvit acea Universitate în 1976, devenind un vorbitor fluent al limbii vietnameze. La aniversarea centenarului Universităţii Indochineze, în 2006, a fost desemnat drept unul din cei mai străluciţi 100 de absolvenţi ai celei mai mari universităţi din Vietnam.
Valeriu Arteni a intrat în Ministerul Afacerilor Externe al României în 1977. Cariera sa de diplomat a fost strâns legată de regiunea Asiei. A îndeplinit funcțiile de atașat la Ambasada României din Hanoi (1977-1982), ca Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Vietnam (1994-1999), Director adjunct și, ulterior, Director al Direcției Protocol din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1999-2003), Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Coreea de Sud (2003-2007), Ambasador, Însărcinat cu afaceri în Vietnam și acreditat în Cambodgia (2012-2019).
În timpul ultimului său mandat, a sprijinit Vietnamul în negocierile pentru Acordul de Liber Schimb Uniunea Europeană – Vietnam (EVFTA).
„Om cu lecturi rezistente, dar și talentat în ale creației literare, exersat chiar de pe băncile liceului, în puternice momente de tensiune interioară determinate de situațiile de viață ivite, Valeriu Arteni apelează la cuvânt, la metaforă, ca posibilă cale de descătușare, realizând un alt fel de discurs poetic concretizat într-o ținută reflexivă. În sclipirile artistice al versului său, autorul oferă tematici și motive poetice legate, mai ales, de însingurare, de nostalgia locurilor dragi depărtate, nepunând cătușe cuvântului dor, greu traductibil și inteligibil întrutotul într-o altă limbă.
Textele prezentului volum sunt cele păstrate în arhiva familiei Arteni, așa cum au fost ele selectate de autorul însuși. La rugămintea doamnei Maria Arteni, soția și permanenta colaboratoare în toată cariera diplomatică, am avut privilegiul să le trec și eu sub lupa modestei mele expertize. Am parcurs poezie cu poezie și, pe măsură ce avansam cu lectura, aveam senzația că trăiesc aceleași emoții precum poetul, văzând aceleași întinderi de văzduh și de locuri! Autenticul celor scrise se evidențiază în fiecare vers. Bănuiesc că poeziile au fost scrise pentru sine, negândind a le da drumul. Era doar aventura estetică a eului său! Și asta era mai presus de orice!” Este mărturia cuprinsă în prefață („Între călătorii și dicționare”) despre personalitatea lui Valeriu Arteni a profesorului Leonard Rotaru, unul dintre apropiații autorului.
În creațiile lui Valeriu Arteni, tematica principală este dorul de țară, cu izbucniri la suprafață de tristeți și deznădejdi, eul liric fiind pus în condiția umană ultimă: depărtarea de tot ce iubea acasă. Poetul este un sentimental și un nostalgic, delicat sufletește, ascunzând suave blândeți.
Prefața intitulată „Între călătorii și dicționare”, semnată de profesorul Leonard Rotaru, se încheie cu îndemnul-concluzie: „De veți citi versurile acestui volum, numit după voia autorului «Insomnii tropicale», veți trece cu fiecare pagină, spre mai departe, spre un nou poem (Ars poetica), veți împlini satisfacții estetice și intelectuale și veți afla linii definitorii ale profilului autorului și contextul în care s-a format diplomatul aplecat spre poezie. Rara avis!”
Iată, spre exemplificare, câteva dintre gândurile-poeme cuprinse în volum:
1
E-atîta timp de cînd
în sînge
simt numai gustul
depărtării
Atîta timp de cînd,
ca un dator vîndut,
mă chinui să adorm
pe-un pat de două seri.
Și-abia aștept să-aud
călcîiul celui
care plînge…
2
E o noapte cu ploi
Dimineața –
atît de departe
pentru cel ce-o așteaptă
de-aseară
3
Undeva,
e departe de front
un soldat –
nici dușman,
nici prieten măcar,
stă de vorbă cu soarele…
4
Pe aici,
moartea
duhnește a marijuana
la fiecare pas,
în fiecare glonte
care-și cată memoria…
5
Nopți tropicale…
În așteptarea ploii
care
să-ți mîngîie fugar
obrajii…
NEMĂRGINIRE
Poate sînt porți
care se-nchid
după noi
dimineața
Poate sînt curți
care se-nchid după noi
Cînd noaptea coboară
tiptil
din ureche…
TOAMNA
O, chiar acest copac
e un adevărat
dirijor
al nopții…
Iar cîinele ce latră
în fața porților
închise…
DESPĂRȚIRE
O groapă am săpat
în palma tatei
armura viselor să-i cat
să intru-n ea…
SFÎRȘIT DE TOAMNĂ
Iar vîntul a stat
și frunzele
s-au oprit
într-un dans nemișcat
între cer și pămînt…
O, unde ești
de cînd
om cărunt?
CUVINTE
Știam că totul avea să fie frumos,
O frumusețe de nimic intens,
Că deși lumea avea să graviteze invers –
Avea să fie bună,
Fără propriu și figurat, fără nimic special,
O casă a sufletelor dezbrăcate.
DOR DE PASĂRE
Pasăre verde,
dulce pasăre,
visele mele
mă-ngînă cu codrii.
Mă vreau Iancu Jianu,
dar, potere nevăzute
mă ațintesc cu cărările
unde mi-e inima.
Pasăre verde,
dulce pasăre…
GAME
Femeile își unduiesc
grațiile
a dragoste.
Holdele își unduiesc
spicele
a pîine.
Autor articol: Valentin ANDREI
