Ne refeream în numărul trecut lalocuințele anexe din gospodăriile țărănești nemțene. Sistemele de construcție, trăsăturile morfo-structurale și răspândirea acareturilor s-au schimbat de la o etapă la alta, dezvoltând o bogată tipologie.
Adăposturile pentru animale sunt cele mai variate și mai importante construcții anexe, cu o foarte îndelungată evoluție, deoarece păstoritul a constituit, și în zona Neamț, o străveche și principală ocupație a locuitorilor. În satele din această zonă am întâlnit aproape toate formele de adăposturi, de la cele foarte simple și rudimentare, precum: coșerul, corla, pătula, șopru, șura, până la cele dezvoltate: grajdurile, cotețele și construcțiile polifuncționale de astăzi.
Coșerul este o simplă îngrădire de teren, unde se introduc noaptea oile, pentru a fi apărate de lupi. Se construia din răzlogi fixați pe pari înalți sau din împletitură de nuiele, în formă circulară ori poligonală, cu înălțimea de peste 2 m, fără acoperiș, sau cu o streașină lată spre interior. Coșerul oilor era amplasat lângă bordeiul de la târla de iarnă, în ocolul vitelor, sau în spatele casei din gospodăria permanentă. În condițiile actuale, iarna, oile sunt adăpostite ziua în țarcuri și șoproane speciale, iar noaptea în grajd.
Corla este un adăpost arhaic, cu dimensiuni variabile, în funcție de natura și numărul animalelor. Cele pentru oi erau mai joase, pe când corlele pentru vite se făceau mai mari și mai înalte. Deși corla este o construcție rudimentară, ea s-a menținut până astăzi, cu îmbunătățirea continuă a formei, prin completarea cu unul până la trei pereți, sau prin realizarea acoperișului în două ape. Cele mai multe corle sunt răspândite în moșiile satelor, atât la târlele de vară, cât și la cele de iarnă, dar se găsesc, adeseori, și în gospodăriile din vatra satului.
Pătula întâlnită în zona Neamț are forme mult mai simple decât în alte zone și funcții mult mai restrânse. Este doar o apărătoare de ploaie pentru oameni și animale, construită în moșia satului, de forma unei corle, cu un acoperiș înclinat și un perete din lemn sau nuiele, în partea din spate.
Șura pentru animale este o construcție compusă din trei pereți și un acoperiș mai rezistent, fiind nelipsită din nici o gospodărie țărănească, până la începutul secolului al XX-lea. Amplasată în ocol, șura servea ca adăpost pentru vite, în vreme rea și pentru noapte. Ea a făcut trecerea de la creșterea animalelor sub cerul liber, la adăposturile în spații închise. Șurile, înlocuite treptat cu grajdurile, sunt în zilele noastre o raritate.
Un exemplar reprezentativ de șură, cu trăsături caracteristice zonei Neamț, l-am întâlnit în gospodăria lui Irimescu Gheorghe, din Agapia, la care am putut analiza toate detaliile de construcție: între cele șase furci groase, au fost bătuți pari, printre care s-au împletit cununile de nuiele, peste care s-a aruncat pământ cu paie, pentru a forma cei trei pereți cu colțurile rotunjite. Pe furci s-au fixat două grinzi, care susțineau trei perechi de căpriori, fixați pe lungimea șurei, iar căpriorii laterali se sprijineau direct pe pereți. Peste căpriori s-a așezat o rețea de leațuri, apoi alta din haldani de cânepă, și deasupra, stratul de paie călcate, consolidate cu prăștini. Acest tip de șură ovală, de un pronunțat arhaism constructiv și morfo-structural, a fost cel mai răspândit adăpost pentru vite, vreme foarte îndelungată, până la apariția grajdurilor, deoarece se ridica cu ușurință și cu puțină cheltuială. Ea s-a păstrat numai în gospodăriile țărănești vechi, în care bătrânii nu au reușit să le înlocuiască cu forme mai evoluate.
Șopru sau șopronul este o construcție mai nouă, care a înlocuit șura, pe timp de vară. Are acoperișul într-o tablă, înclinat spre spate, și o mică streașină în față, cu învelitoare din draniță, paie, carton gudronat sau placi de azbest, trei pereți din lemn, nuiele sau chirpici, și uneori chiar o podea din scânduri. Se întâlnește în majoritatea gospodăriilor, servind ca adăpost diurn pentru vite dar și pentru furaje, unelte, lemne de foc, materiale de construcție și altele.
Cotețele pentru porci, păsări sau câine au fost construite din bârne, scânduri, șipci, nuiele, în tehnici diferite. Aceste construcții de dimensiuni reduse sunt nelipsite și astăzi din orice gospodărie țărănească.
Grajdul – forma arhitectonică cea mai complexă de adăpostire a animalelor, a constituit până în secolul al XX-lea elementul de diferențiere socială, pentru ca apoi să devină construcția anexă principală și nelipsită din gospodăriile sătenilor, din zonele cu profil economic complex, cum este Neamțul. În evoluția grajdurilor s-a înregistrat același proces de perfecționare a formelor și structurilor, bazat pe îmbunătățirea continuă a materialelor și tehnicilor de construcție, ca la locuințe. Și la fel distingem o tipologie istorică, cu trei grupe: grajdul vechi, tradițional și nou. Deosebirile din cadrul aceluiași tip țin de natura diferită a materialelor de construcție dintre Vestul și Estul zonei Neamț și, mai ales, de posibilitățile materiale ale țăranilor.
Grajdurile vechi erau în general construcții mici, cu o singură încăpere, cu pereții din bârne rotunde, sprijiniți pe o talpă din lemn, așezată la colțuri pe pietre. Altele erau construite din împletitură de nuiele pe furci și pari, cu umplutură din pământ și paie, cu acoperișul în două sau patru ape și învelitoare din paie. O caracteristică principală a fost netencuirea pereților, lăsând vizibile materialele și tehnicile de construcție. Grajdurile din lemn expuneau frumoasa sculpturalitate a bârnelor și a îmbinărilor acesteia. Printr-o ușă masivă din blăni se intra în interiorul grajdului, compartimentat cu ajutorul stănoagelor, după numărul vitelor, având fiecare iesle separată.
La grajdul tradițional s-au introdus numeroase schimbări de construcție, care au determinat importante transformări morfo-structurale. În primul rând, s-a realizat mărirea dimensiunilor și generalizarea planului cu două încăperi – grajd și șură, completat ulterior cu șopru pentru unelte, la mijloc.
Dr. Elena FLORESCU
(„Arhitectura populară din zona Neamț”, Editura Etnologică, București, 2011)
