Spre deosebire de tehnicile țesutului, care au favorizat obținerea unor autentice valori, broderia folosită la decorarea textilelor subțiri din casa țăranului din ultimul veac nu a condus întotdeauna la atingerea unor valori autentice. Cu atât mai mult, extinderea ei deosebită din ultimul timp nu s-a dovedit prea benefică.
Dacă țesutul înregistrează un regres continuu, cusutul a reușit să atragă marea masă de femei de la oraș și sat, care în timpul liber lucrează, pentru cerințele proprii, serii de textile decorative: milieuri, carpete, tablouri, huse, draperii și altele. Suportul acestor piese îl constituie pânza de fabrică, de grosimi și desimi variabile, care permite brodarea cu ușurință a decorului în diverse tehnici: cruciulițe, pășit, tighel, plin, goblen, chilim etc. Sursa de inspirație a modelelor o reprezintă frumoasele textile vechi, moștenite de la bunici și păstrate cu grijă în unele case. Dar domeniul vast al cusăturilor moderne, care a permis dezvoltarea neîngrădită a fanteziei, a condus la apariția kitsh-ului, din dorința de a ieși din tiparele tradiției.
De aici, invadarea caselor și chiar a pieței cu carpete și tablouri cusute în motive și culori de cel mai prost gust. Deși această degradare a ideii de frumos este greu de stăvilit, ea va fi eliminată în timp.
Din cele relatate se constată că țesutul, brodatul și croșetatul modern, bazate pe inițiativa individuală, au favorizat dezvoltarea unor noi categorii de textile de casă, ale căror calități rămân în stadiul de experimentare și selecție.
Dacă în țesutul casnic se mențin încă puternic coordonatele tradiției, dar cu o vădită tendință de specializare, în sistemul țesutului în atelier se produc mai puține schimbări. Producția de țesături, destinată acum, ca și odinioară, satisfacerii cerințelor și exigențelor clienților, este dirijată de anumite curente de modă. Acestea au impus întotdeauna o continuă înnoire a stilurilor și formelor decorative ale țesăturilor, nu întotdeauna cu rezultate benefice.
În județul Neamț a existat, până în anul 1994, o largă rețea de ateliere de țesut și brodat, organizată în sistemul cooperativelor meșteșugărești, care a avut centrul de greutate pe Valea Ozanei. Cooperativa „Arta Decorativă” din orașul Târgu-Neamț a mobilizat în aceste îndeletniciri feminine o mare parte din forța de muncă, existentă din abundență în satele din jur, și care prin tradiție era profilată pe meșteșugul și arta realizării țesăturilor și cusăturilor populare. Astfel s-a menținut țesutul în stativele casnice, pentru realizarea lăicerelor, covoarelor, cuverturilor și a unor piese de port. O categorie importantă de țesături artizanale a constituit-o acele seturi de milieuri și fețe de masă, țesute din bumbac sau melană, cu vrâste și alesături supraîncărcate, în culori standardizate, pe fond roșu sau albastru. Aceste piese lucrate în toate atelierele artizanale din țară au contribuit în mod arbitrar la uniformizarea textilelor de interior și la îndepărtarea de tradiția locală. Dar în cadrul acestor ateliere se țeseau în gherghefurile metalice covoare valoroase, ce preluau caracteristicile decorative tradiționale, fiind foarte apreciate la export.
În domeniul broderiei, alegerea decorului se lăsa la latitudinea fiecărei lucrătoare, care căuta continuu să descopere în piesele vechi motive uitate ori să inventeze modele noi, aducându-și contribuția la îmbogățirea ornamenticii populare. Așa s-a ajuns la o gamă bogată de piese de port sau de casă, între care se disting fețele de masă de dimensiuni diferite, brodate pe pânză subțire de in, cu rafinate ornamente ajurate alb pe alb, sau în alte tehnici specifice, în armonie decorativă.
În afara atelierelor de țesut și brodat, organizate în sistem cooperatist, trebuie să amintim atelierele mănăstirești, cu precădere cele de la Agapia și Văratec, care își continuă activitatea în aceleași vechi condiții. Se țese foarte mult covorul oltenesc, renunțându-se prea ușor la stilul specific și valoros al scoarței moldovenești. Totuși, numeroase maici talentate de aici reușesc să transpună, în țesătură și broderie, acea liniște și frumusețe din interiorul sufletelor lor și din natura mirifică ce le înconjoară.
Nu putem să încheiem prezentarea stadiului contemporan al țesăturilor de casă fără să menționăm că, atât în sistemul casnic cât și în cel de atelier, s-a dezvoltat un amestec de stiluri și de caractere din diferite zone ale țării, care a dus la o regretabilă îndepărtare de autenticele particularități ale țesăturilor moldovenești. Totuși, putem aprecia că țesăturile de casă nemțene, cu toate împrumuturile și înnoirile produse, continuă să fie încă bine ancorate în tradiția atât de bogată și valoroasă creată și păstrată pe aceste minunate meleaguri.
Interesant este că, spre deosebire de alte domenii ale creației populare, țesăturile de casă se realizează și astăzi în cantități considerabile, raportate la cerințele oamenilor, având reale perspective de dăinuire. Inovațiile prezente, din care se vor alege tradițiile viitoare, dovedesc că ingeniozitatea omului găsește întotdeauna soluțiile corespunzătoare rezolvării cerințelor, necesităților și exigențelor sale.
Dr. Elena FLORESCU
„Textile populare de casă din zona Neamț”, Editura Etnologică, București, 2010
