Constantin Brâncuși (1876 – 1957), supranumit și „patriarhul sculpturii moderne”, a fost un artist de o anvergură uriașă, unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX și una dintre personalitățile definitorii ale artei universale.
S-a născut la Hobița, Gorj, la 19 februarie 1876. În 1889, după ce a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, Brâncuşi a intrat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. În 1903 pleacă pe jos spre Paris. Între 1904-1906, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Paris, în atelierul lui Antonin Mercier. În 1906, expune pentru prima dată la Paris, la Salonul Societăţii Naţionale de Arte Frumoase şi apoi la Salonul de Toamnă.
Brâncuşi a lucrat un timp ca practician în atelierul lui Rodin, apoi l-a părăsit pentru a-şi găsi propria identitate, spunând:„La umbra marilor copaci, nu crește nimic!”
Constantin Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual.
Despre opera sa, însuși artistul spunea: „Nebuni sunt aceia care consideră munca mea ca fiind abstractă; ceea ce ei califică drept abstract e tot ce poate fi mai realist, căci ceea ce este real nu este forma exterioară, ci ideea, esenţa lucrurilor”.
Autor articol: Radu Cristian MACAVEI
(Surse: Wikipedia / Institutul Cultural Român)
