Literatura catalană a scos de sub ape unul dintre cele mai frumoase romane pe care l-am citit în ultimul an, Eu cânt și muntele dansează, roman scris de o tânără și foarte talentată autoare, Irene Sola.
Nu e ușor să scrii despre această carte, pentru că e un roman ca o poezie, care mai mult se simte, se pipăie, se ascultă, se „dansează” precum notele pe un portativ în creștere, în care toate simțurile corpului se activează.
Ca o broderie care se țese cu fiecare fragment, suntem imersați încă de la primele pagini în cruzimea naturii, din ale cărei rădăcini dureroase se va naște frumusețea, iubirea, vindecarea.
Nucleul acestei cărți pornește de la tragedia unei pierderi din familia lui Sio, o rană care supurează de-a lungul generațiilor, care își caută continuu răspunsuri la propriile întrebări. Răspunsurile vor veni dar de acolo de unde te aștepți mai puțin, din natură, din mituri, din povești, din legende, din întunecime, dinspre vocile pământului. Ne vorbesc munții, ploaia, ciupercile, animalele, vrăjitoarele, basmele. Ca un descântec vechi, recognoscibil, personajele își descoperă printre hățișuri fantastice poteca spre tămăduire.
„Bine-ați venit. Ne amintim de pădure. Pădurea noastră. De lumină. Lumina noastră. Ne amintim de copaci. Ai noștri, fiecare. Și ne-amintim de vânt, de frunze, de furnici. Fiindcă aici am fost totdeauna și aici vom fi totdeauna. Fiindcă nu există nici început, nici sfârșit. Fiindcă piciorul uneia este piciorul tuturor. Pălăria uneia este pălăria tuturor. Sporii uneia sunt sporii tuturor. Istoria uneia este istoria tuturor. Fiindcă pădurea e dintre cele care nu pot muri. Care nu vor să moară. Care nu vor muri, fiindcă știu totul. Fiindcă transmit totul. Tot ce trebuie știut. Tot ce trebuie transmis. Tot ce este. Sămânță împărtășită. Eternitatea, ceva ușor. Ceva de zi cu zi, ceva mic.”
În ochii cititorului, munții Pirinei devin o pânză de păianjen în care vocile naturii ne adună sub aceeași împletitură a solidarițății, a umilității, a înțelegerii unei ciclicități dureroase și nesfârșite.
Eu cânt și muntele dansează este acel tip de carte care te absoarbe cu totul, pe care nu o poți uita după ce ai citit-o, care te maturizează copleșindu-te pe alocuri, care îți întărește crezul destinului personal, îți transmite într-o formă poetică spiritul generațional fiindcă viața este parte suferință, parte minune.
În Spania, unde a figurat doi ani pe listele de bestselleruri, cartea a primit, în 2019, mai multe premii, printre care: Premi Llibres Anagrama de Novel.la, Premi Omnium a la Mejor Novela del Ano, Premio Calamo Otra Mirada, Premi Nuvol, finalista la National Book Critics Circle – the Greg Barrios Book in Translation Prize si la Oxford-Weidenfeld Translation Prize in 2022, Kirkus Best Book 2022 si The Guardian Best Fiction of 2022.
Cartea a apărut la Editura Humanitas fiction, fiind tradusă din limba catalană de Jana Balacciu Matei.
Autor articol: Suzănica TĂNASE
