Ainanț Melania și-a pierdut soțul. Nu se poate spune că moartea lui a venit cu totul pe neașteptate, căci Simon era trecut bine de șaptezeci de ani – mai exact, avea șaptezeci și nouă. Dar a stârnit mare tristețe: soțul Melaniei era o companie veselă și toată lumea îl îndrăgea. Trăia înlesnit și fără să-și refuze nimic, nu era strâns la pungă, mânca de-ai fi zis că-i ultima dată, bea de parcă a doua zi s-ar fi instaurat prohibiția și consumul de alcool ar fi urmat să fie pedepsit cu moartea.
Romanul Simon, câștigător al premiului Bolșaia Kniga, cucerește cititorul prin felul blând, mângâietor de a aduna în aceeași odaie poveștile a cinci femei, foste iubiri ale bărbatului care urmează să fie înmormântat.
În romanul Narinei Abgarian, Simon este creionat ca un personaj mai puțin prezent, dar care apare în momente cheie, ca un fir ce țese destinele femeilor neiubite, dezamăgite, suferinde. Prin iubire, Simon scoate la lumină personalitatea și frumusețea fiecăreia, chiar dacă toate aceste relații vor fi extramaritale, amantlâcuri, ratări, povești ținute în umbră.
Există un personaj constant în viața lui Simon, soția lui, Melania, o armeancă iute la mânie dar obișnuită cu infidelitățile lui Simon. Aflăm mai târziu că toată această dragoste pe care Simon o împărtășește cu cele patru foste mari iubiri este însuși actul principal prin care chiar bărbatul se salvează, fiind lipsit de iubire în propria căsătorie.
Astfel, în fața coșciugului deschis, rând pe rând, poveștile de iubire ale lui Simon se desfac precum petalele unor nuferi cu tulpinile adâncite în drame, suferințe, abuzuri, nedreptăți și moarte.
Una dintre poveștile mele preferate este cea a Silviei, femeia care își pierde fata în urma căsătoriei cu Romik, un bărbat dur care, împreună cu familia lui, o internează în sanatoriu, despărțind-o de fiica ei abia născută. Singurul bărbat care o salvează prin iubire este Simon, cel care îi va dărui un lănțișor din aur cu o inimioară, dovadă a dragostei pe care viața i-a refuzat-o.
Eliza, o fată simplă căsătorită cu Tigran, bărbatul frumos, admirat de multe femei dar care este infidel, este a doua iubire a lui Simon, care și aici reușește să vindece rănile femeii suferinde, izolată de lume. Tot așa o cunoaștem și pe Sofia, tânăra răsfățată care se căsătorește cu Beniamin, doar pentru că vrea să poarte la nuntă o rochie albă-creion, văzută într-o revistă de modă. Dar Sussana rămâne marea iubire a lui Simon, dragostea tinereții lui, visul neîmplinit.
În memoria mea, romanul Simon rămâne ca o carte colac-de-salvare peste o mare a destinelor nefericite, o carte în care nu poți să judeci personajele, pentru că toate sunt rupte din realitate, toate merită atenție, merită alinare și dragoste.
Narine Abgarian este o scriitoare de origine armeană, născută în Berd, stabilită în Rusia, care a debutat în lumea literară prin cărți pentru copii. În România i-au fost traduse două romane, Din cer au căzut trei mere (Humanitas Fiction, 2021), roman pentru care a primit Premiul Iasnaia Poliana, și Simon (Humanitas Fiction, 2023), premiat cu Bolșaia Kniga 2021, Premiul Cititorilor.
Autor articol: Suzănica TĂNASE
