Una dintre primele mele poze din copilărie e făcută la Piatra-Neamț, de unde venise patrupedul Tzuguilă, un cretzofon cu breton, ca o crizantemă, tandru, și care a fost subiectul cu care am luat prima olimpiadă de limba română.
Revenind la pelicula recentă, Cristi/Kiki Vasilescu este regizor (cu o scurtă apariție de Hitchcock) și Cristina Iordache este producătoarea independentă (cu un suflet cât Empire State Building). Și pe ea o veți zări la o masă, în cafenea.
Cei doi, un cuplu și în viața reală, cu cățel și pisică, au pornit la drum, cu o comedie romantică, apărută în ajun de Sfântul Valentin, unde animăluțul ajuta la „agățat”, dar și la adoptat.
Actorii care pun scenariul pe ecran sunt Gabriela Marin și George Constantinescu, înduioșători, și mortala Carolina Roza Vasile, la pachet cu chelnerul ideal, Luca Fumuru, și o fată care cântă cu pasiune la chitară, Alexandra Catrina. În Cișmigiu.
Mi-a plăcut să fiu o naratoare nesuferită și încrezută (sper eu, pe contre-emploi, adică altfel decât în viața de toate zilele).
Pufi a existat în familia cineaștilor, le-a fost aproape ani de zile, îi e dedicat filmul, și au găsit o dublură care seamănă fabulos cu originalul, luat de la adăpost și nedresat, ca și colosala Maricica, ditamai fetița blănoasă.
Cu puțin noroc, ne vom întâlni la Cinema Mon Amour, și vom cumpăra bilete, pentru că ele înseamnă un bol cu boabe pentru animalele fără stăpân.
Și garantat vom fi mai iubitori și mai iubiți, dacă și luăm acasă un suflețel, biped sau patruped.
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
