Pastila de cultură

CRONICA DE FILM – FantasticFour aproape că au devenit FantasticFive, după ce au făcut primii pași cu Franklin, încă un F!

Marvel s-a updatat. Până și genericul și designul au fost modernizate și deja sunt pe cale să ia premiul pentru cel mai reușit trailer al verii. S-a apelat și la umor și ironii (vezi instalarea scăunelului de bebeluș într-o super mașină, soră cu o farfurie zburătoare), dar și la nume de mare succes și cu coincidențe fericite, înduioșătoare, cum ar fi Vanessa Kirby, care în scenariu devine mămică, ceea ce se întâmplă și în viața ei de zi cu zi. Oare va fi tot băiețel și super-erou? Sper că nu mutant!

Melodia a fost păstrată și dă dependență. Se lipește de timpanul spectatorului ca marca de scrisoare. Sfârșitul Planetei pare că se apropie și e pe cale să fie „halită” de un Monstrulache intergalactic, care are și o Vestitoare, care plutește în spațiu pe o placă de surf și care seamănă amețitor cu femeia robot din pelicula futuristă „Metropolis”, a lui Fritz Lang, din 1927.

Ni se face și un rezumat al începuturilor acestor astronauți, ceea ce nu strică, și povestitorul e lăsat să fie marele cuceritor: chilianul-american Pedro Pascal (din „Narcos” și „The Last of Us”, care vine acuși și cu „Materialiștii”, alături de Dakota Johnson), un fel de Errol Flynn al secolului 21.             

„Cotonogeală” e la rang de replică de neuitat, cultă, ce mai, a personajului cu mușchi de piatră, calități de chef-bucătar rafinat și cu o inimă de aur.  

Femeia invizibilă: Sue (Fostă Prințesa Margaret în serialul Netflix „The Crown” și o soție cu o imensă traumă în „Pieces of a Woman”, rol care i-a adus cele mai spectaculoase nominalizări) nu putea să profite prea mult de harul ei, căci e prea frumoasă și rafinată, ca să ne lipsească de prezență.

Torța Umană, Flăcărică, e un unchi ideal și îndrăgostit de cine nu trebuie.

Preferatul meu rămâne H.E.R.B.I.E. (căruia îi dă voce Matthew Wood, din „Star Wars”). Creat în 1978, de un alt Kirby, Jack Kirby (pe când noi în România de benzi desenate nu știam decât de Pifuri) este un roboțel mai simpatic și mai puțin periculos decât cel din „Odiseea spațială, 2001”, a lui Kubrick.  

Ingenioasă animația strecurată și genericul final de neratat, ca să știți și ce ne mai așteaptă, de acum înainte. Și vreo două firme cu rezonanță celebră: RKO, a lui Orson Welles, sau Forum, care e și casa distribuitoare la noi și ni l-a adus pe IMAX și cu surpriza primelor imagini, la reclame, din noul Avatar.

Fascinată e scena cu oul teleportat. Sigur o să vi se facă poftă pentru primul mic dejun de după vizionare. În schimb, nu-l căutați cu lumânarea pe John Malkovich. Apare o secundă ca Red Ghost. Pregătiți-vă să-l vedeți la toamnă, pe săturate și colosal în „Celibidache” și „Cravata galbenă”.   

Autor articol: Irina-Margareta NISTOR