Nici că se putea un film mai potrivit pentru revista voastră adresată adolescenților (și nu numai).
Când am primit un prim anunț, acum câteva luni, din viteză, am citit „Hoții de biciclete” (1948) și am crezut întâi că este clasicul lui Vittorio De Sica, răsplătit cu un Glob de Aur, și că e inclus în fermecătorul proiect al Institutului Italian din România, care readuce capodopere de revăzut.
Este însă o peliculă care i-ar fi plăcut și lui D.I. Suchianu (chiar dacă ar fi fost la fel de nemulțumit de limbajul buruienos și omniprezența plăcuței de înmatriculare suedeză), însă, în rest, e foarte bine croit de Mihai Mănescu („Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie”), care co-semnează scenariul, alături de regizorul debutant promițător în lungmetraj Tudor Petremarin.
E drept că și castingul e fără greș, inclusiv pentru felina patrupedă roșcată, ca Garfield sau Cat, din „Mic dejun la Tiffany”, pe numele real Fred și pe ecran Berlioz, cât să facă un pic cu ochiul motanului din animația „Pisicile aristocrate” (1970).
Ștefan Iancu e ideal pentru rolul golănelului frumușel și frate ideal, pentru lipiciosul Edy (Patrick Mihai), cântă și la pian, cam tot cât Sam din „Casablanca” (1942), și e în egală măsură în largul lui alături de Karina Jianu (Sofi tocilara, în sensul cel mai bun al cuvântului), care are ceva din Audrey Hepburn, dar și din Ada Toda (Amalia, fata de bani gata a politicianului interpretat la fix de Adrian Văncică).
Excelentă și ca personaj, și ca joc nuanțat, Anca Androne, de la Teatrul Bulandra, mama lui Tomiță (Dragoș Prundeanu) este grijulie cu tratațiile, dar și într-o secvență total surprinzătoare. Șerban Pavlu și Maria Obretin sunt părinții personajului povestitor de destin, Andrei Aradits e părintele fraților, iar Alexia Galeș e Luci, ambiguă exact cât trebuie, viitoare actriță îndrăgostită de băiatul cu idei. BAC-ul, și mai ales subiectele, și un „Gaudeamus igitur” sunt bine venite, inclusiv aluzia la „Enigma Otiliei”. Bucureștiul e filmat splendid, deci nu ratați o călătorie cu niște liceeni ai zilelor noastre pentru adulți, ca să-și cunoască mai bine tânăra generație și să mai învețe și ceva limbaj de specialitate de pe net, că asemenea meditații cinematografice nu strică niciodată.
Autor articol: Irina-Margareta NISTOR
