Odată ce toamna pune stăpânire pe natură și pe treburile gospodarului, țăranul începe să se pregătească de perioada Sărbătorilor de Iarnă. Capra, abandonată prin pod, este coborâtă, buhaiul este căutat prin anexele gospodăriei pentru a fi reparat și primenit. Asemenea, doba și clopoțeii ori tălăngile. Pe seară, la lumina flăcării din vatră, alături de ai săi din familie, românul caută a-și împrospăta memoria cu textele colindelor strămoșești sau cu ale urăturilor pe care urmează a le rosti la vremea schimbării anului vechi cu cel nou.
În acest sens, în ziua de 8 octombrie, Sala „Theodor Macarie”, din cadrul Liceului de Artă „Victor Brauner” din Piatra-Neamț, a fost gazdă a unui eveniment artistico-pedagogic. Este vorba despre workshop-ul susținut de prof. univ. dr. Ioan Bocșa și lect. univ. dr. Larisa Uță, organizat în parteneriat cu Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, Extensia Piatra-Neamț, și cu Fundația Culturală „TerrArmonia”. Evenimentul a adus împreună profesori, elevi și iubitori ai folclorului autentic, într-un dialog despre tradiție, colind și identitate românească. Au fost prezentate douăsprezece colinde vechi, culese din județele Argeș, Caraș-Severin, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ilfov, Mehedinți, Olt, Prahova, Teleorman și Vâlcea.
Reputatul interpret al folclorului ardelenesc a prezentat publicului ultimele douăsprezece colinde vechi, recuperate printr-un amplu proiect – „Suflet și identitate – colinda tradițională”.
De pe scenă, Ioan Bocșa a declarat: „Am convingerea că identitatea națională nu este un dat, primit pentru totdeauna. Ea trebuie descoperită, protejată și, nu în ultimul rând, afirmată. Muzica tradițională românească este un element important al identității noastre naționale. (…) Colinda reprezintă un element de bază al identității noastre naționale, care a fost transmisă din generație în generație și care are încă un puternic impact în comunitățile tradiționale. Cu acest proiect ne dorim să readucem colinda, gen muzical înscris în patrimoniul UNESCO, în viața tinerilor, și să le oferim șansa să devină parte activă a acestei tradiții.
În cele ce urmează, vă facem cunoscute cele douăsprezece colinde, însoțite de o scurtă explicație dată de artistul care acum a îmbrăcat haina folcloristului.
„Colea-n vale-n cea livadă” (satul Mălaia, Vâlcea): se încadrează, din punctul de vedere al conținutului literar, în categoria colindelor de fată, având ca temă Cetatea fetei. Toată povestea este o alegorie. Ana are o cetate, râvnită de dragul Gheorghe Vodă. Acesta, în schimbul cetății, îi promite: „Ți-oi da oi și ți-oi da boi / Și moșii cu slobozii”. Ana refuză, replicând: „Bogătatea mi-e cetatea”. Concluzia? Cetatea este propria-i ființă.
Din punct de vedere al conținutului literar, „Joi de dimineața” (Zimnicea, Teleorman) se încadrează în categoria colindelor de fată, având tema Fata frumoasă. Leana se pregătește pentru a-și întâmpina junele pețitor: „Coada și-o-mpletea / Tot de-o viță, două, / Două, douăsprăce, / Să meargă poveste.” Colinda se interpretează antifonic, de către două grupe de feciori.
Colinda „Mă dusei într-o grădină” (Parepa-Rușani, Prahova) face parte din repertoriul copiilor. Din punct de vedere al conținutului literar se încadrează în categoria colinde mito-religioase, având tema Lumânări / făclii de ceară. Sunt create imagini deosebit de sugestive, ca de exemplu: „Făcliile se stingeau, / Îngerii în rai plângeau. / Făcliile se-aprindeau, / Îngerii din rai râdeau.”
Din punct de vedere al conținutului literar, „În poartă la Țarigrad” (Bucinișu, Olt) se încadrează în categoria colinde familiale, având tema Descrierea gazdelor. „Domnul și doamna” sunt plasați într-un cadru idilic, de poveste. Armonia din familie este idealizată prin versuri precum: „Și îmi stau față la față, / Parcă Dumnezeu-i-nvață, / Și îmi stau gene la gene, / Ca doi porumbei la pene. / De mână se țin frumos, / Parcă-i învață Cristos”.
„Colo sus, pe lângă lună” (Prejna, Mehedinți) se încadrează, din punct de vedere al conținutului literar, în categoria colinde religioase apocrife, având tema Maica și Fiul, temă cu mare răspândire în multe zone ale țării. De la început se creează o atmosferă ce ne plasează în afara lumii terestre: „Colo sus, pe lângă lună, / Este-un scaun de hodină”. Melodia îmbracă textul cum nu se poate mai bine, sugerând calm, căldură sufletească, duioșie.
„Grădinița babii Floarii” (Brănești, Ilfov) se încadrează, din punct de vedere al conținutului literar, în categoria colinde familiale, având tema Pomii înfloriți. În majoritatea colindelor cu această temă, pomii sunt hiperbolizați – „Nouă meri și nouă peri / Cu vârfu’ până la ceri”, iar florile au puteri magice, care pot influența benefic evenimente importante din viața oamenilor, precum botezul sau cununia.
Din punct de vedere al conținutului literar, „Astea-s curți, astea-s domnii” (Mătăsari, Gorj) se încadrează în categoria colindelor de gazdă, având ca temă Trezirea gazdelor și solicitarea darurilor. Este o colindă atipică; am mai găsit o singură colindă similară, tot din Gorj, în Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor din București. Date fiind melodia nespecifică acestui gen muzical și modalitatea de interpretare (cu acompaniament), noi am denumit-o colindă lăutărească. Inclusiv solicitarea darurilor este una originală: „Colinda s-o dăruiți / Cu aur și cu arginți, / Măcar și cu bani mărunți, / Că suntem colindeți mulți”.
Din punct de vedere al conținutului literar, „La tulpină la doi meri” (comuna Rast, Dolj) se încadrează în categoria colinde religioase apocrife, având tema Sfinți coborâți pe pământ. În colinda aceasta, Sfântul Ilie apare pe un cal care „Fuge de nici nu se vede, / Din potcoave scăpărând / Și pe nări foc aruncând, / Pământul cutremurând”. Intenția Sfântului Ilie este de a face ordine: „Și împarte pe vecie / Pământul cu fulgerul / Și cerul cu tunetul.”
Din punct de vedere al conținutului literar, „Scoală, scoală, domn, din casă” (satul Găujani, Giurgiu) se încadrează în categoria colinde mito-religioase, având ca temă Rouratul fetelor. Colindătorii – „junii bunii” – vin la casa gazdelor, unde sunt fete de măritat, aducând apă de la Fântâna lui Ion Botezător: „Și din busuioc stropiră / Peste fața fetelor, / Peste ușa caselor”. Puternicul caracter ritual este subliniat și de interpretarea antifonică, pe două grupe de feciori.
„Asta-i seară, seara mare” (localitatea Jupa, Caraș-Severin) se încadrează, din punct de vedere literar, la categoria colindelor de gazdă, având ca temă Vestirea nașterii lui Isus. Câteva versuri de o frumusețe aparte reușesc să creeze o atmosferă de așteptare, în care se amestecă misterul cu lumina: „Curtea-i plină cu lumină, / Ca și luna când îi plină. / Asta-i casa cea frumoasă, / Cu icoane luminoasă.”
Din punct de vedere al conținutului literar, „Sus, mai sus, pe lângă cer” (satul Văleni, Dâmbovița) se încadrează în categoria colindelor de fată, având tema Alegerea mirelui. Leana își așteaptă și își întâmpină pețitorul. În partea de început este folosit un procedeu literar deosebit – negația. Aceasta este anticipată de o afirmație și urmată de o clarificare: „Sus, mai sus, pe lângă cer / E un negru de norel. / Nu e negru de norel, / Da’ e Gheorghe tinerel”.
Din punct de vedere al conținutului literar, „La poartă la Șerban Vodă” (Dragoslavele, Argeș) se încadrează în categoria colinde de june, având tema Împăratul râvnește la calul junelui. De o frumusețe aparte sunt versurile care ilustrează refuzul junelui: „Calul tău e un cal mare, / Șade bine sub domn mare. / Calul meu e un cal mic, / Șade bine sub voinic”.
Autor articol: Valentin ANDREI
