În seara de 31 decembrie 2016, toate cetele de colindători din satul Boțești, comuna Girov, s-au întâlnit întâmplător în fața casei preotului. Acea întâlnire a fost începutul unui proiect care avea să transforme tradițiile de iarnă ale zonei Cracăului într-un adevărat spectacol. Florin Iulian Bălțătescu, antrenor de fitness, a fost cel care a avut ideea de a uni grupurile și de a pune în scenă obiceiurile locale, de la „Jocul caprei și al cerbului” și „Dansul căiuților” până la „Urături și strigături” și „Năvala urșilor”.
Inspirat de poveștile bătrânilor din comunitate și de dorința de a păstra tradițiile autentice, Florin și colegii săi au creat costume realizate manual și au organizat repetiții intense, transformând fiecare ieșire cu urșii într-un moment spectaculos și autentic. Astăzi, alaiul numără 63 de membri, cu vârste între 6 și 60 de ani, iar munca lor continuă să impresioneze publicul local și vizitatorii de la festivaluri naționale, păstrând vie o tradiție veche și dând șansa tinerilor să se implice în patrimoniul cultural al comunității.
Cum a luat naștere Alaiul de datini și obiceiuri „Răzeșii Cracăului – Năvala Urșilor”?
Care este povestea acestui obicei în zona Cracăului? Ce rol aveau odinioară urșii în comunitățile din Neamț?
Florin Iulian Bălțătescu: Între anii 2012 și 2016, în preajma sărbătorilor de iarnă, în satul nostru, la Boțești, erau puține cete de colindători, deși aveam mulți tineri capabili să ducă tradițiile mai departe. Existau doar grupuri mici de urători și nu reușeam să formăm ceva unit, așa cum mi-aș fi dorit. Totul s-a schimbat în seara de 31 decembrie 2016, când ne-am întâlnit din întâmplare toate cetele în fața casei preotului satului. Atunci am hotărât să ne unim pentru a face un moment puternic și de atunci, an de an, am încercat să fim tot mai buni și fiecare dintre noi să se autodepășească.
Tradițiile pe care le prezentăm – „Jocul caprei și al cerbului”, „Dansul căiuților”, „Urături și strigături”, „Năvala urșilor” – au prins contur în Ajunul Anului Nou 2019–2020. Atunci, în timp ce umblam la urat pe ulițele satului Boțești, m-am întâlnit cu un bătrân care mi-a povestit întâmplări din viața lui: avea o turmă de oi și capre cu care umbla prin țară și fusese atacat de multe ori de urși și lupi. Și-a pierdut soția, o parte din animale și a rămas singur.
Această poveste m-a inspirat să pun în scenă urăturile și obiceiurile zonei, îmbogățindu-le împreună cu ceilalți urători și creând un moment artistic original.
Rolul urșilor și al mascaților în seara de 31 decembrie a fost dintotdeauna acela de a alunga spiritele rele adunate în gospodăriile oamenilor pe parcursul anului.
Câți membri are ansamblul în prezent și cum vă organizați repetițiile și pregătirile înainte de sezonul de iarnă?
Florin Iulian Bălțătescu: În prezent, alaiul are 63 de membri. Începem pregătirea costumelor în luna septembrie. Suntem șase persoane care ne întâlnim în fiecare seară, după muncă, și coasem până la 1–2 noaptea, timp de 3–4 luni. Repetițiile le începem în luna octombrie.
Cum au fost realizate costumele de urs? Câte ore de muncă sunt în spatele unui costum?
Florin Iulian Bălțătescu: Cojoacele urșilor sunt realizate din lână de oaie și sunt lucrate în zona Ardealului. Toate celelalte costume, inclusiv capul de urs, sunt făcute manual de către noi. Realizarea unui singur cap de urs durează aproximativ 35–40 de ore și este cea mai complexă parte, comparativ cu restul costumelor din alai: cai, capre, măști, tobe etc.
Ce vârstă au cei mai tineri și cei mai experimentați membri ai ansamblului? Și cum reușiți să implicați tinerii în păstrarea tradițiilor?
Florin Iulian Bălțătescu: Cel mai tânăr membru are 6 ani, iar cel mai experimentat are 60 de ani. Media de vârstă este între 20 și 25 de ani. În primii ani a fost greu să implicăm tinerii, deoarece tradițiile în zona noastră începeau să se piardă, iar mulți nici nu mai simțeau plăcerea de a merge cu uratul. În prezent, cererea tinerilor este mult mai mare decât numărul costumelor disponibile.
Ați participat la festivaluri naționale sau internaționale? Ce reacții ați primit din partea publicului din afara zonei?
Florin Iulian Bălțătescu: Am participat la festivaluri naționale precum „Steaua Sus Răsare” din Piatra-Neamț și Festivalul de Datini de la Iași. Este al patrulea an consecutiv când suntem invitați la festivalul de la Comănești, cel mai mare festival de urși din țară. Anul acesta vom merge pentru prima dată și la Botoșani, Miroslava și Moinești.
Reacțiile publicului din afara zonei au fost foarte bune. Oamenii au fost surprinși de complexitatea costumelor și de felul în care reușim să păstrăm acest obicei viu, exact ca în satele de altădată. Mulți ne-au spus că simt „fiorul tradiției” atunci când intrăm cu urșii, iar alții ne-au mărturisit că nu au mai văzut niciodată un alai atât de unit, disciplinat și spectaculos.
Pentru noi, aprecierea lor este o confirmare că munca noastră de luni întregi chiar ajunge la inimile oamenilor.
Cum vedeți viitorul acestui obicei? Credeți că tradiția ursarilor va fi la fel de puternică peste încă 10–20 de ani?
Florin Iulian Bălțătescu: Eu mă văd făcând asta și la 60 de ani. Sper ca, atât timp cât vom fi sănătoși, tradiția să se păstreze cel puțin în zona noastră și să atragem cât mai mulți tineri. Totuși, observ că la nivel național există alaiuri pe care le știam din copilărie și care se dezintegrează treptat sau dispar…
În ce fel vă susține comunitatea locală? Simțiți implicare din partea autorităților, a oamenilor din sat, a familiilor membrilor?
Florin Iulian Bălțătescu: Până acum am reușit să ne organizăm singuri, fără să apelăm la ajutor extern pentru costume, transport sau logistică. În fiecare an, indiferent câte invitații avem, ne păstrăm după-amiaza zilei de 31 decembrie pentru a merge cu urșii în Boțești, locul în care a început totul. Oamenii din sat ne așteaptă și ne primesc de fiecare dată cu bucurie.
Se spune uneori că eu sunt principalul pion al ansamblului, dar lucrurile nu stau așa. În spate este o echipă de 5–6 oameni care lucrează luni întregi la costume, repetiții și organizare. Iar restul alaiului, toți cei care ni se alătură an de an, sunt esențiali: ei duc tradiția mai departe, ei ne reprezintă în fața publicului, ei sunt motivul pentru care „Năvala Urșilor” a devenit ceea ce este astăzi.
Autor articol: Oana -Talida COZMA
