Lavinia Andreea Andreescu este o tânără artistă care își poartă cu mândrie originile din inima Moldovei, fiind născută pe Valea Bistriței, în comuna Farcașa, județul Neamț, un loc pe care îl descrie ca fiind „un colț de rai”. Legătura ei cu locurile natale este una atât biografică, cât și profund sufletească, pentru că acolo s-au format valorile, sensibilitatea și dragostea pentru autentic care îi definesc astăzi parcursul artistic.
Deși drumul ei nu a urmat tiparul clasic al unui artist format încă din școală, Lavinia și-a construit cu răbdare și determinare propriul traseu. A absolvit Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Borca, într-un context în care nu a beneficiat de o educație muzicală aprofundată. Cu toate acestea, ceea ce a simțit că îi lipsește a compensat prin muncă individuală, perseverență și o dorință sinceră de a evolua. Astăzi este studentă în anul III la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, extensia Piatra-Neamț, la secția Canto Clasic, o alegere care i-a adus nu doar disciplină și rigoare, ci și o înțelegere profundă a muzicii ca artă.
Relația ei cu muzica începe încă din copilărie, într-o formă intimă și tăcută. Deși în familie nu exista o tradiție artistică, în interiorul ei muzica a fost mereu prezentă. Cânta pentru sine, în liniște, fără să își imagineze că într-o zi va urca pe scenă. Fire timidă, și-a ținut mult timp vocea ascunsă, până în momentul în care a întâlnit oameni care au văzut în ea potențialul. Un rol esențial în acest sens l-a avut coregraful Ciprian Boju, cel care i-a oferit încredere și a încurajat-o să își exprime talentul.
Dragostea pentru folclor este pentru Lavinia o stare firească. S-a născut cu ea și a crescut-o odată cu fiecare experiență legată de tradiție: portul popular, obiceiurile, muzica satului și dansul. Costumul popular are pentru ea o semnificație profundă, a-l purta înseamnă a purta istorie, memorie și binecuvântare. ,,Când îmbrac costumul popular, simt mândrie, emoție și recunoștință. Simt că nu sunt doar eu, ci că port cu mine sufletul celor dinaintea mea: bunici, străbunici, oameni care au trăit simplu, dar frumos. Simt că duc mai departe ceva sfânt, ceva care nu trebuie să dispară niciodată. Costumul popular mă face să mă simt mai aproape de rădăcinile mele și de Dumnezeu!”, explică artista.
Parcursul ei artistic a prins contur odată cu intrarea în Ansamblul Artistic Folcloric „Florile Ceahlăului”, unde a găsit o familie. Aici s-a format atât ca solistă, cât și ca dansatoare, pentru că dansul popular este o altă pasiune care o definește. Energia scenei și bucuria jocului completează pentru ea experiența artistică, iar legătura cu colegii și publicul i-au dat încrederea de care avea nevoie.
Experiențele scenice nu au întârziat să apară. A cântat în numeroase orașe din țară, de la Hunedoara și Galați, la Iași și Slobozia, dar și în multe localități din județul Neamț, în cadrul festivalurilor, târgurilor de tradiții și evenimentelor culturale. Un moment definitoriu a fost primul concert important, la Zilele Simeriei, în Hunedoara, unde emoția întâlnirii cu un public numeros s-a transformat într-o experiență memorabilă. De asemenea, un moment cu o încărcătură aparte a fost participarea la slujba de sfințire a Centrului Comemorativ Farcașa, unde muzica a devenit pentru ea o formă de respect și rugăciune.
Un alt pas important în evoluția sa a fost integrarea în Ansamblul „Icoane Moldave”, unde lucrează sub îndrumarea unor personalități marcante ale folclorului românesc, precum maestrul Ioan Bocșa. Aici a descoperit profunzimea colindelor autentice din diverse zone ale țării și a avut ocazia de a urca pe scena Operei Naționale din Cluj-Napoca, un vis devenit realitate și o experiență pe care o poartă cu emoție.
În ceea ce privește influențele artistice, Lavinia se regăsește în stilul interpreților din Moldova și Bucovina, admirând autenticitatea și sensibilitatea unor artiste precum Mihaela Gurău, Mina Pâslaru, Mioara Velicu, Angelica Flutur sau Viorica Macovei. În același timp, apreciază și diversitatea stilistică din alte zone, inspirându-se din bogăția ornamentelor vocale și din expresivitatea unor artiști precum Andreea Voica. Cu toate acestea, își dorește să își păstreze propria identitate artistică, construită pe sinceritate și respect față de tradiție.
Deși muzica clasică i-a oferit o bază solidă, folclorul rămâne spațiul în care se exprimă cel mai autentic. Își dorește să ducă mai departe această moștenire, îmbinând însă cunoștințele dobândite în cadrul studiilor academice cu sensibilitatea specifică muzicii tradiționale.
,,Folclorul este sufletul meu și locul în care mă regăsesc cel mai sincer. Acolo simt că pot transmite cel mai bine emoția, dorul și povestea locului din care vin. Muzica clasică, în schimb, m-a disciplinat și m-a format. Nu mi-a fost ușor și nici acum nu pot spune că este simplu. Este o lume riguroasă, plină de tehnică și exigență. Dar tocmai de aceea o respect enorm. Muzica clasică este temelia muzicii, cea care a pus bazele armoniei, teoriei și frumuseții sonore.”
Privind spre viitor, Lavinia are planuri clare și visuri mari: pregătește piese și videoclipuri proprii, își dorește colaborări cu artiști consacrați și vrea să continue proiectele alături de ansamblurile din care face parte. Visul ei este să ajungă pe marile scene ale țării și să ofere publicului nu doar muzică, ci emoție autentică, bucurie și o reconectare cu valorile tradiționale.
Pentru Lavinia Andreescu, muzica este o chemare și o formă de credință.
,,Îmi doresc ca într-o zi să pot lăsa această moștenire și copiilor mei, așa cum am primit-o eu. Pentru că tradiția nu moare atunci când este iubită.”
Autor articol: Oana -Talida COZMA
