Sântămăria Mare este prefațată de unul dintre marile posturi de peste an, care începea la 1 august (împuiatul Urșilor, de ziua Sfântului Macabei ori Macavei) și se încheia la 15 august (Sântămăria Mare). La Probejenie (6 august), cea mai însemnată sărbătoare din timpul acestui post, este dezlegare de pește. Abundența fructelor, legumelor și zarzavaturilor de la sfârșitul verii și începutul toamnei ușurează ținerea postului Sântămăriei. Se spune, de altfel, că acesta ar fi fost rupt din Postul Paștelui.
În afara celor patru posturi de peste an (Crăciun, Paști, Sânpetru și Sântămărie), se țineau, pentru căsătoria fetelor și vindecarea unor boli grele posturi și mai severe, așa-numitele posturi negre.
Un post negru, cu suprimarea totală a alimentației timp de șapte zile, câte o zi în șapte săptămâni la rând, se ținea pentru dovedirea și pedepsirea răufăcătorilor: hoți, tâlhari.
Persoana care ținea postul negru, de obicei o femeie iertată, se autoizola și petrecea timpul în deplină curățenie trupească și sufletească (Moldova de Nord, Bucovina).
Post negru se ținea, uneori, și în zilele de vineri și miercuri, pentru sănătatea și prosperitatea familiei (Muntenia, Oltenia).
Cât despre ziua de împuiat (împerecherea) a Urșilor, care are loc la sfârșitul verii și începutul toamnei, perioadă când aceste animale aduc pagube însemnate turmelor de oi, livezilor și prisăcilor, prin Țara Hațegului ursului i se punea o ofrandă în cale, de obicei o pulpă de vițel, și i se spunea cu voce tare: „Na, Ursule!”
În tradițiile populare, ursul este mai degrabă folositor decât dăunător: influențează în bine Ursitoarele la nașterea copilului; pruncii unși cu untura lui cresc voinici și sănătoși; copilul bolnav de sperietoare se vindeca dacă se afuma cu păr de urs; pe bărbații călcați de urs primăvara nu-i mai durea spatele peste vară.
La înmormântarea oamenilor, în nopțile de priveghi, și la moartea și renașterea anului (Anul Nou) apăreau fantastice spirite ascunse sub măștile de urs. Adesea, dinții lui se purtau ca talisman.
În vremurile imemoriale, ursul ar fi fost un om obișnuit, morar sau păstor în satul său. În unele povești, ursul are sentimente și preocupări umane: iubește o femeie pe care o fură și o duce la casa lui din pădure, este inteligent, își construiește adăpost pentru iarnă (bârlogul), prevestește vremea friguroasă sau călduroasă.
Se zice că sfântul Mucenic Macabei, cel prăznuit la 1 august, ar fi fost prins și ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări. De ziua sa, oamenii stropeau cu agheasmă grădinile și livezile, sfințeau la biserică spice de grâu, le scuturau în podul palmelor și amestecau boabele cu sămânța pe care urma s-o semene toamna, scoteau mierea de la stupii de albine (știubeie, coșnițe) pentru a fi folosită în practicile de medicină populară și culegeau diferite plante de leac.
Documentare realizată de Valentin ANDREI
