Unul dintre cei mai apreciați lăutari ai timpurilor noastre, Constantin Lătărețu, a concertat la Piatra-Neamț la început de an. Prilej numai bun de a poposi la o cafea cu aromă culturală și a face destăinuiri despre viață și lăutărie.
Născut în Runcu-Gorj, sat de lângă Cheile Sohodolului, Constantin Lătărețu provine dintr-o familie de lăutari get beget. A început să cânte la 12 ani la vioară, iar de la 16 ani canto. Doi ani mai târziu, câștiga deja marele premiu și trofeul Festivalului Concurs ,,Maria Tănase”, la Craiova. Este absolvent al Liceului de Muzică ,,Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu și al Facultății de Muzică din București, unde a studiat modulul de folclor și pedagogie. A urmat un ,,stagiu de pregătire” în restaurantele din București, iar din 2005 a înființat taraful care-i poartă numele și a demarat diverse proiecte muzicale în colaborare cu TVR 1, alături de Valentina Ionescu sau Elise Stan.
Cu ce gânduri ați venit la Piatra-Neamț?
Constantin Lătărețu: Am venit cu tot dragul la Piatra-Neamț, la invitația doamnei Carmen Nastasă, pentru că am vrut să aducem parfumul muzicii lăutărești și la dumneavoastră în zonă. Am mai fost în zona Neamțului și cu ,,Zavaidoc Simfonic”, cu care am susținut un concert extraordinar, care a fost un real succes. Dacă am reușit să vin cu o orchestră simfonică, mi-am dorit din suflet să vin și cu taraful meu, pentru că noi suntem iubiți în toată țara și pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor celor care iubesc muzica tradițională și nu vor să se îndepărteze de ea. Aceasta este una dintre cele mai frumoase idei: să împărtășim muzica noastră cu publicul.
Ce repertoriu alegeți când aveți spectacole cu public?
Constantin Lătărețu: Aleg și muzică lăutărească și muzică interbelică, ca pentru o zonă cosmopolită, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să aleg muzică frumoasă. La spectacolul care urmează să îl susținem la Piatra-Neamț, o să ascultăm și Zavaidoc, o să auzim și Cristian Vasile și Jean Moscopol, o să auzim și Maria Lătărețu și din repertoriul lui Constantin Lătărețu, și balade și doină. Vrem să aducem în fața publicului muzică exact cum aducea, odată, lăutarul la nuntă. Așa începea lăutarul – cu romanțe, apoi cu tango, cu vals… Avem program instrumental, la țambal, avem un repertoriu variat. Cânt după vibrația publicului. Vreau să simt cum percepe lumea muzica.
Care este legătura dumneavoastră cu regretata și mult apreciata artistă Maria Lătărețu?
Constantin Lătărețu: Pentru mine, numele de Lătărețu este o povară dulce, mă onorează acest nume. Nu sunt rudă de sânge cu Maria Lătărețu, doamna se numea Borcan înainte de a se căsători cu unchiul meu, Tică Lătărețu. De acolo e elementul de legătură. Repet, suntem rude prin alianță, dar e un nume care m-a obligat, mă obligă și mă va obliga să-l duc în continuare, cu mândrie, cu onoare și sper ca Dumnezeu să-mi țină înțelepciunea și sănătatea, să pot duce mai departe drumul pe care l-am început, așa cum l-a dus și Maria Lătărețu – cu onoare, demnitate și cinste.
Folclor sau lăutărie? Care este diferența, căci e destul de sensibil pragul!?
Constantin Lătărețu: Ambele. Am fost un pic sceptic să vorbesc despre acest subiect, pentru că nu am vrut să intru în polemică. Eu consider că toată muzica veche este folclor. Cred că toată muzica lăutărească este frumoasă! Muzica lăutărească a fost făcută de lăutari, nu de artiști. Artiștii și-au făcut simțită prezența după ce a apărut școala și s-a făcut o filtrare. Consider că, în esență, lăutarul a dat tot ce înseamnă sâmbure de adevăr și rădăcină în muzica noastră.
Preferați să vi se spună ca sunteți lăutar în loc de interpret de muzică populară?
Constantin Lătărețu: Mi se pare extrem de nobil să fii lăutar în secolul acesta! Nu suport termenul de artist, mi se pare superficial… eu iubesc ce fac, am crescut în familie de lăutari. Tatăl meu cântă foarte frumos, bunicul meu a fost lăutar și bunicii din partea mamei și din partea tatălui la fel, neamul nostru a tot cântat. Dragostea de muzică mi-a apărut după vârsta de 11 -12 ani, atunci când am conștientizat eu că pot să fac ceva cu muzica. Niciodată să nu spui unui copil că ar putea sau nu să facă ceva! Când vrei și îți dorești, se poate. Mulțumesc lui Dumnezeu că am fost înzestrat cu talent. Pentru mine a fost simplu, dar am și muncit foarte mult! Când mi-am dat seama că există talent, am mers să mă pregătesc, să studiez, să înțeleg cu adevărat ce înseamnă, cum trebuie cântat, cum trebuie păstrat.
Ce este mai facil pentru dumneavoastră, să cântați instrumental sau vocal?
Constantin Lătărețu: Vocalul este mai facil pentru mine, vioara este auxiliar – am studiat-o la școala populară, după care am fost autodidact și am învățat după cum am simțit eu, studiind de la radio sau după o placă de vinil, pentru că nu era youtube atunci. Punctul meu forte este vocea, vioara mă înnobilează, mă face mult mai bun, mă face sigur pe mine, fără ea mă simt incomplet.
Ce anume vă inspiră? Piesele pe care le cântați sunt piese moștenite sau culese?
Constantin Lătărețu: Sunt piese din zona Gorjului, de la lăutari. Noi avem acolo o zonă folclorică foarte bogată. Lucrarea mea de licență se numește ,,Lăutari și lăutărițe pe fir de apă”, pentru că fiecare zonă avea lăutarii ei. Aproape că era casa și lăutarul. Cu timpul s-au dus, dar vin din urmă copiii, pentru că se pare că s-a reactivat dragostea pentru instrument și muzica tradițională.
Despre ce anume cântați cu drag?
Constantin Lătărețu: La mine, toate melodiile transmit o emoție; dacă reușești să transmiți emoția asta în fiecare vers, e ca și cum vezi în fiecare cuvânt un tablou. Atunci poți să transmiți omului acea frumusețe! Sunt mulți oameni care cântă frumos, dar lipsește acel ceva, care te face să ai ,,pielea de găină”. Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit, dar, bineînțeles, mă influențează și pe mine foarte mult publicul, dacă este receptiv. Cânt despre dragoste, natură, despre bucurie, și necaz și mult mai profund pe doină, pentru că ai lejeritatea să te desfășori și să cânți liber. Toate melodiile au frumusețea lor și te obligă să te exprimi într-un anume fel.
Cum considerați că este apreciată lăutăria și ce transmite ea?
Constantin Lătărețu: Timpurile sunt așa cum sunt, important este ca noi, cei care suntem promotorii acestui gen muzical, să ne ducem crucea. Trebuie să ne păstrăm frumusețea, simplitatea și tot ceea ce e mai plăcut la ceea ce facem noi. Nu trebuie să stăm să îi judecăm pe alții, noi trebuie să ne preocupăm, să promovăm și să arătăm că se poate. Nu disper, sunt fericit pentru că publicul adevărat și tineretul sunt fascinați de muzica lăutărească. Consider că e un moment de reîntoarcere. E un ciclu, e o roată care se învârte, dar e important ce ne obligăm și noi și cât ne străduim să promovăm frumusețea muzicii lăutărești adevărate.
Care sunt proiectele pentru anul 2024?
Constantin Lătărețu: Am început cu dreptul anul: am fost în Iași, ianuarie la Neamț, în martie avem un proiect frumos la Târgu Jiu, cu Ministerul Culturii, cu un simpozion de poezie alături de Mircea Dinescu și poetul Andrei Novac, unde voi fi părtaș și cu taraful meu, să cântăm și să povestim. Sunt multe alte proiecte, spectacole, festivaluri.
Aveți un idol în lăutărie? Constantin Lătărețu: Mentorul meu a fost Maria Lătărețu, care după mine este pasărea măiastră a muzicii lăutărești, este esența muzicii românești, este cea mai profundă voce
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
