În inima Botoșaniului, trei voci se îmbină armonios, dând naștere unei povești captivante: Iustina Irimia, Simona Mazăre și Lorena Dupu – un trio care reînvie tradiția muzicală românească prin talentul și pasiunea lor. Fiecare melodie cântată nu reprezintă doar o înșiruire de note muzicale, ci și o călătorie plină de bucurie, care leagă oameni și povești din întreaga țară.
De mici, tinerele artiste au ascultat povestirile bunicilor lor despre vremuri demult apuse și cântecele care au răsunat în sălile de bal ale satelor. În fiecare spectacol, ele încearcă să aducă prin melodiile lor un omagiu moștenirii culturale românești, transformând fiecare concert într-o celebrare a identității românești. Pe parcursul anilor, Iustina, Simona și Lorena au devenit ambasadoare ale folclorului românesc pe scene internaționale.
Dar dincolo de lumina reflectoarelor, există întrebări profunde care răsună în sufletele lor: Ce le inspiră să continue pe acest drum tumultos? Cum reușesc să depășească momentele dificile și nesiguranța? În spatele fiecărei melodii, se află povești de muncă, sacrificii și emoții intens trăite. Fiecare interpretare devine o mărturie a darurilor și provocărilor pe care le aduc cu ele, transformându-le în artă.
Prietenia puternică dintre fete este o altă dimensiune a poveștii „Fetelor de la Botoșani”. Fiecare repetiție, fiecare discuție despre visuri și aspirații le îmbogățește relația de prietenie și muzică. Este o legătură bazată pe respect și încredere, iar acest lucru se reflectă în armonia perfectă dintre ele. Fetele știu că, indiferent de provocările pe care le vor întâlni, vor fi întotdeauna sprijin una pentru cealaltă.
Așadar, următoarea dată când le veți asculta, amintiți-vă că este mai mult decât un spectacol – este o poveste: „Tradiția trăiește!”.
Ce v-a inspirat să formați acest grup și cum a fost primirea din partea publicului la primele voastre spectacole?
Inițial, nu am avut în gând să fondăm un grup vocal, ci am dorit o colaborare muzicală într-un cântec prin care să promovăm județul. Fiecare dintre noi cântă din copilărie, câștigasem premii în domeniu, ne întâlnisem ocazional prin spectacole sau filmări, dar viața ne-a adus împreună în anul 2017. Iustina și Simona, în drumul lor spre casă de la un concert avut împreună la Bacău în 2017, au decis să cânte împreună despre Botoșani. Apoi, inspirându-se din panoul de la intrarea în județul Botoșani, unde sunt trecute cele patru personalități ale culturii românești – Eminescu, Enescu, Iorga și Luchian, au stabilit să mai invite două colege – pe Lorena Dupu și pe Loredana Călin, pentru a fi patru fete care cântă despre cele patru personalități botoșănene. Primele spectacole au fost copleșitoare pentru noi, pentru că se iscase un fenomen în jurul, după ce presa națională a scris despre cântecul nostru, intrasem și în trending pe Youtube atunci, fiind printre primele artiste de muzică populară în acel top, fusesem invitate la cele mai mediatizate emisiuni ale televiziunilor comerciale, astfel încât când am primit invitația celor de la mall-ul din Botoșani să cântăm acasă pe data de 1 decembrie 2017, s-a blocat locul. Atât de multă lume a venit să ne vadă, să ne asculte… aflaseră de noi, în sfârșit, toți botoșănenii. A fost o experiență inedită și emoționantă, fiindu-ne destul de greu să înțelegem cum într-un timp atât de scurt am devenit atât de cunoascute.
Cum a fost experiența turneului din Statele Unite și ce lecții importante ați învățat din aceasta?
Turneul din America a fost un cadou al drumului cântecului pentru noi, un vis devenit realitate, o experiență extraordinară, o șansă pe care cântecul ne-a dat-o de a ajunge acolo și de a vizita atâtea state americane. În acel turneu au participat doar Iustina și Simona, întrucât Lorena tocmai născuse al doilea copilaș, o fetiță pe nume Anastasia, însă au fost însoțite de Maria Luiza Mih din Maramureș și de Ionela Guzic din Oltenia. Turneul a durat cinci săptămâni, timp în care am ajuns în cele mai importante state, de pe ambele coaste ale continentului nord-american, și a fost organizat de Irina și Garofaș Milici, doi bucovineni stabiliți de aproape 20 de ani în Atlanta, foști dansatori ai Ansamblului Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceva, care își continuă pasiunea pentru dansul popular dincolo de ocean prin organizarea acestor întâlniri cu cântec pentru românii de acolo. Am învățat că este foarte important să rezonezi cu oamenii alături de care trăiești o astfel de experiență, că trebuie să fii cât se poate de punctual, tolerant și adaptabil la diverse situații. Totodată am învățat și mai bine cum să faci dintr-un spectacol o adevărată petrecere și/sau dintr-o petrecere un adevărat spectacol. Spunem asta pentru că nu a fost chiar ușor să ne susținem evenimentele în America, acolo unde întâlnești români din diverse colțuri ale țării, fiecare cu preferințele lor, unii fiind mai mult sau mai puțin conectați cu muzica tradițională pe care noi le-am propus-o. A fost ca o provocare din punctul acesta de vedere, dar ne-am descurcat cu brio peste tot. Ne-a plăcut mult America, mai ales din punct de vedere arhitectural, estetic.
Cum găsiți echilibrul între popularitate și autenticitate în muzica voastră?
Nu e ușor să păstrezi un drum drept și corect în zilele noastre, când folclorul este foarte nișat. Însă, având o educație solidă fiecare dintre noi, dar și un anume fel de a fi, în care nu putem abandona valorile și principiile sănătoase de viață, ne ghidăm asemenea și pe calea cântecului popular, cum am învățat de la profesorii și mentorii noștri, încercând să nu trădăm esența muzicii tradiționale, dar, totuși, încercând a o face pe înțelesul vremurilor actuale. Păstrăm filonul și cutuma, dar le înveșmântăm în prospețimea, entuziasmul și dragostea noastră față de cultura tradițională. Ne compunem cântecele, nu le mai culegem, căci nu mai avem de unde, ne inspirăm din ceea ce trăim în viețile noastre, însă încercăm să folosim costume, cuvinte și cadențe muzicale specifice zonei pe care o reprezentăm. Suntem analitice și conștientizăm când unii dintre colegii noștri derapează sau devin prea fixiști și ne străduim să menținem o cale de mijloc prin care să „dăm folclorului ce e al folclorului”, adică să păstrăm ce am moștenit de generații, dar și să ne punem amprenta printr-un stil propriu asupra repertoriului nostru și a modului în care vedem noi muzica de factură tradițională în primul sfert de veac al mileniului III, când folclorul nu mai este un stil de viață, ci o pasiune și o valoare identitară.
Cum vedeți evoluția grupului Fetele de la Botoșani în următorii cinci ani și mai departe?
Ne dorim mult să ajungem la aniversarea de 10 ani. Nu avem planuri pentru mai mult, dar dacă Dumnezeu ne va rândui să continuăm să fim împreună, ne vom bucura la fel de mult pentru această șansă primită de Sus, de a avea rezultate atât de frumoase în echipă, chiar dacă domeniul artistic este de multe ori individualist și egoist. Noi ne dorim să cântăm împreună până vom ajunge „babele” din Botoșani… Să fim sănătoase și poate chiar vom ajunge… 😊
Ați observat diferențe între reacțiile publicului din România și cele din străinătate, când vine vorba de aprecierea muzicii voastre?
Publicul de afară e mereu mai dornic, mai emotiv, mai cald și mai entuziast, asta pentru că mereu când îți lipsește ceva, prețuiești mai mult lucrul respectiv. Astfel e și românii care au ales să-și croiască un drum departe de casă și de cei dragi, de limba și de credința în care au crescut, departe de muzica și frumusețea locurilor natale… Am cunoscut comunități minunate de români în Italia, Belgia, Anglia, Irlanda, Spania sau America. Mult mai apropiați între ei, de biserică și de valorile culturale ca noi, cei care avem la discreție toate lucrurile mai sus amintite. De aceea, și noi ne bucurăm de fiecare dată când putem onora invitațiile din diaspora, întrucât intuim că vom fi ascultate și apreciate cu și mai mult interes.
Care a fost momentul decisiv când ați realizat că sunteți pe drumul cel bun în cariera voastră?
Nu știm ce să spunem… oare suntem pe drumul cel bun? Artiștii sunt mereu în căutări, au incertitudini, dar… dacă faptul că mulți copii cresc cu ale noastre cântece, ne sunt ascultate, interpretate și readaptate melodiile și primim invitații la cele mai importante evenimente și festivaluri de gen din întreg arealul românesc, iar sufletul nostru e împăcat că am făcut mereu alegeri calitative pentru repertoriul și imaginea noastră, atunci… poate suntem pe un drum bun… 😊
Care este cel mai frumos compliment pe care l-ați primit vreodată de la un fan?
Unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care le-am primit din partea publicului nostru, pe lângă aplauze, bucurie, mesaje și comentarii copleșitoare și motivante, a fost faptul că la a treia ediție a spectacolului organizat de noi, „Hai la Botoșani”, în 2020, chiar înainte de pandemie, am avut sold out în câteva ore, iar când am anunțat că putem dubla spectacolul pentru a onora toate cererile de bilete, am avut din nou sold out în câteva ore. Ne-am simțit foarte iubite și apreciate, ceea ce a reprezentat pentru noi un motor de a continua și de a aduce la rândul nostru surprize frumoase celor care ne urmăresc și ne ascultă.
Cum influențează experiențele personale versurile și melodiile voastre?
În cel mai direct mod, întrucât sursele noastre de inspirație sunt chiar lucrurile și experiențele pe care le trăim. Cântăm despre meleagurile noastre și despre oamenii din Țara de Sus, despre dragoste, despre cumetrie, despre binecuvântarea de a fi mame (Iustina și Lorena), despre moldoveni și moldovence, despre dârlâit, despre tipologii umane întâlnite în satul românesc, despre încercarea de a trăi în echilibru, despre nunți, despre joc, despre dor, despre țară… toate în modul în care noi percepem realitatea actuală, încercând să îmbinăm rigoarea specifică graiului, costumului și muzicii tradiționale cu tematici contemporane, într-un mod accesibil generațiilor de astăzi.
Aveți planuri pentru a extinde impactul vostru internațional?
Muzica de factură folclorică și exprimarea în limba română cred că pot fi simțite și înțelese autentic doar de români, acest aspect limitând destul de mult artiștii de muzică populară, însă noi vom merge cu inima deschisă, în limita disponibilității, oriunde ne vor chema românii noștri dragi!
Cum percepeți schimbările din muzica populară românească din ultimii ani?
Într-adevăr, față de acum aproape 20-25 de ani, când am început noi să ne apropiem de muzica populară, lucrurile s-au mai schimbat. Noi am avut șansa de a cânta live alături de tarafuri, de orchestre, de a avea interacțiune directă cu lumea satului. Nu aveam negative, nu aveam nici prea multă încredere în noi să abordăm artiștii pe care îi admiram, darămite să îndrâznim să le cerem negative, eram uimite de fiecare întâlnire, de materialele numelor mari în folclor pe care le ascultam pe plăci de vinil, ulterior pe casete sau CD-uri. Învățam cântece de la mentori, profesori sau din audițiile repertoriilor artiștilor pe care îi apreciam. Cu greu făceam rost de elemente ale costumului popular: lăzile de zestre ale Botoșaniului s-au risipit destul de repede după intrarea în modă a hainelor orășenești. Pentru o apariție la televiziune sau radio, băteam sute și mii de kilometri, întrucât încă nu apăruse internetul și avantajul online-ului… Ne scriam versurile de mână, pe caiete frumos personalizate, derulând casete cu creionul sau ridicând acul plăcilor de vinil… Astăzi, lucrurile sunt mult mai la îndemână pentru cei care vor să aleagă acest drum. Odată cu tehnologia, există o multitudine de avantaje: negative la tot pasul, promovarea în mediul online, acces la informație și persoane din domeniu, etc., în schimb, ca orice alt aspect, există și un revers al medaliei și, pe cât de ușor e acum din punct de vedere tehnic – promovarea, repertoriu, profesori, pe atât de greu e să te faci remarcat, să ajungi la publicul țintă, să ai succes sau să îl menții.
Ce sfaturi ați da tinerelor talente care își doresc să înceapă o carieră similară?
Unde există talent, pasiune, autenticitate, determinare, seriozitate, cumsecădenie, respect, punctualitate, dorință și consecvență, vor apărea și rezultate frumoase. Noi ne-am ascultat mereu inima, mintea și sufletul, chiar dacă nu am urmat trendurile, și, iată, că cel puțin momentan, am ajuns unde nici nu am visat. Conștientizăm că ne va fi greu să ne menținem unde suntem acum, să rămânem relevante, însă nădăjduim ca păstrându-ne valorile, continuând mereu să construim cu autenticitate, vom avea un loc în inimile celor care ne ascultă.
Interviu realizat de
Carmen-Elena NASTASĂ
