Pietroasele, localitate din județul Buzău, este cunoscută în întreaga țară mai ales datorită descoperirii, în 1837, a celebrului tezaur gotic „Cloșca cu puii de aur”. Istoria locului este însă mult mai veche, iar rădăcinile sale ajung până în perioada romană.
Între secolele II și IV d.Hr., la Pietroasele a funcționat un castru roman construit pentru supravegherea populației geto-dace din Nordul Munteniei. În timpul împăratului Traian, fortificația se afla în legătură cu cele de la Drajna de Sus, Mălăiești și Târgșorul Vechi. Cel mai probabil, Pietroasele reprezenta capătul drumului care pornea de la castrul roman de la Barboși, în apropiere de Galați.
Primele cercetări arheologice din zona fortificației au fost realizate în 1866, de Alexandru Odobescu. Cu această ocazie au fost recuperate primele materiale arheologice din castrul aflat la poalele Dealului Istrița. Cercetările desfășurate ulterior au scos la iveală numeroase vestigii.
Astăzi, castrul roman nu mai poate fi observat la suprafață, deoarece zona sa este acoperită în totalitate de clădirile actuale. La Pietroasele poate fi văzut însă un edificiu roman impresionant, cunoscut drept edificiul cu hipocaust.
Identificat la aproximativ 400 de metri Est de castru, edificiul cu hipocaust era un balneum, adică un complex destinat băilor. Construcția cuprindea, probabil, mai multe încăperi și spații specifice unei astfel de clădiri: apodyterium, folosit ca vestiar, sudatorium sau laconicum, destinat băilor de aburi, frigidarium, cu bazin de apă rece, tepidarium, cu apă caldă, și caldarium, cu apă fierbinte.
Interiorul edificiului era decorat cu multă atenție. Încăperile, culoarele și bazinetele aveau pardoseli din plăci de marmură albă, iar pereții erau acoperiți cu tencuială colorată și pictați în tehnica fresco, într-o gamă variată de culori. Ferestrele erau închise cu vitralii realizate din plăcuțe de sticlă multicolore, fixate în rame de plumb.
Istoria Pietroaselor este legată și de una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice de pe teritoriul României. Povestea începe în primăvara anului 1837, când doi oameni din Pietroasa scoteau piatră dintr-o carieră de pe Valea Urgoaei. În timpul lucrărilor, au descoperit o comoară formată din 22 de obiecte de aur împodobite cu nestemate.
Cei doi au încercat să valorifice obiectele găsite, iar în primăvara anului următor au vândut tezaurul lui Anastase Tarba Verussi, un antreprenor local. Pentru acesta au primit 4000 de piaștri, precum și câteva ilice și basmale pentru soțiile lor.
Pentru ca obiectele mai mari să poată fi transportate mai ușor, acestea au fost sparte și turtite cu toporul. În urma acestei operațiuni, multe dintre pietrele prețioase care împodobeau piesele de aur s-au desprins și au ajuns pe jos, fiind găsite apoi de copiii din sat.
Ancheta desfășurată ulterior a permis recuperarea a doar 12 piese din tezaur. Acestea aveau o greutate totală de 18,7975 kilograme. După recuperare, tezaurul a fost expus în muzee prestigioase din Paris, Londra și Viena. În 1917, a fost trimis la Moscova, împreună cu tezaurul României, și s-a întors în anul 1956. Astăzi, tezaurul poate fi admirat la Muzeul Național de Istorie a României din București.
Cei care ajung la Pietroasele pot include în vizită și monumentul „Cloșca cu puii de aur”, ridicat pentru a marca zona în care a fost descoperit celebrul tezaur. În Pietroasa Mică se află Muzeul pietrei, unde sunt expuse sculpturile în calcar realizate de meșterul Ion Moaca, cunoscut în zonă.
Pietroasele își păstrează și legătura cu tradițiile locale. În prima duminică din septembrie are loc Sărbătoarea Tămâioasei, eveniment în cadrul căruia vizitatorii sunt întâmpinați cu struguri, must, vin și bucate tradiționale. Sărbătoarea include muzică și dansuri populare, precum și demonstrații ale unor practici vechi de obținere a vinului.
Documentare realizată de Oana-Talida COZMA
