În spatele fiecărui dansator care urcă pe scenă există o poveste, uneori neașteptată, alteori discretă, dar mereu încărcată de sens. Așa este și povestea lui Vlad Negulescu, un tânăr pentru care folclorul nu a fost o alegere planificată, ci mai degrabă o descoperire care i-a schimbat direcția.
Drumul lui a început, cum mărturisește, „dintr-o întâmplare”. Era în 2015, elev de liceu, când o fată dragă lui l-a invitat la o repetiție a Ansamblului Folcloric „Doina Ceahlăului”. A intrat în sala de repetiții cu emoție, iar ce a găsit acolo avea să-i schimbe viața.
„Când am văzut cum ridică dansatorii picioarele, am spus că eu nu voi avea șanse să învăț așa ceva.” Dar coregraful ansamblului, Adrian Gheorghiu, a fost omul care l-a format și i-a aprins în suflet dragul de tradiție.
Cu timpul, Vlad a simțit că locul lui este în mijlocul copiilor, acolo unde poate crește generații noi de dansatori. În prezent pregătește Ansamblul ,,Fluierașii” din Tașca și Ansamblul ,,Fluierașul” din Dămuc, iar despre munca sa spune simplu și sincer: „Copiii nu trebuie obligați să danseze. Trebuie să-i faci să iubească această artă, iar rezultatele vor veni de la sine.”
Pentru el, dansul popular este moștenire, emoție și identitate. Iar această credință i-a fost întărită de cel care l-a format ca instructor-coregraf, Marius Lupu, coordonatorul mai multor ansambluri folclorice pentru copii din județ. De la el a învățat nu doar tehnica, ci și un adevăr care i-a rămas în suflet: „Folclorul și jocul popular sunt ca un microb: odată ce te-au atins, nu le mai poți scoate din suflet.”
Îl inspiră și îl susțin și oamenii care fac parte din această lume a dansului popular. Despre coordonatoarele ansamblului „Mugurașii Roznoveni”,Vlad spune: „Le mulțumesc din suflet doamnelor Verona Bogus și Cristina Miron pentru toată încrederea și sprijinul oferit”.
Pentru Vlad, faptul că este parte din Ansamblul folcloric „Floricică de la Munte” este bucurie, inimă plină și familia în care a crescut și s-a maturizat artistic. Îi este recunoscător coordonatoarei Dedilia Popovici, cea care i-a oferit încredere și susținere. „Aici m-am format, ca dansator și ca om”, mai spune el cu emoție.
Lucrând cu copiii, Vlad observă cât de diferită este energia lor de la o zonă la alta. Cei din Tașca sunt jucăuși, spontani, curioși. Cei din Dămuc sunt mai serioși și consecvenți. Dar, în fața dansului, toate diferențele dispar: „Indiferent de cât de diferiți sunt, tradiția îi unește.”
Ca instructor, pune mare preț pe autenticitate, inspirându-se din lucrările regretatului maestru coregraf Gheorghe Rotariu, o emblemă a folclorului nemțean. Citatul lui preferat îl motivează zi de zi: „De când mă știu, am promovat autenticitatea dansului popular. Atât cât mai pot, vreau să-i învăț pe tineri ce înseamnă dansul autentic.”
Când creează coregrafii, pornește întotdeauna de la muzică. Apoi adaptează fiecare pas la nivelul copiilor, astfel încât dansul să rămână, în același timp, tradițional și accesibil. „O coregrafie trebuie să spună o poveste”, susține el.
Vlad privește cu încredere spre viitor. Consideră că tinerii dansatori sunt cheia continuității folclorului: „Ei sunt puntea dintre trecut și viitor. Prin ei, tradiția rămâne vie.”
Își dorește ca ansamblurile pe care le coordonează să crească natural, să participe la festivaluri și să devină repere ale comunităților din care provin. Dar, mai presus de orice, vrea ca micii dansatori să rămână uniți, cu dragoste pentru tradițiile lor.
În preajma sărbătorilor de iarnă, colindele, jocurile tradiționale și obiceiurile locale devin cadrul perfect în care copiii se apropie și mai mult de folclor. „Rezultatul e mereu un spectacol cald, plin de bucurie.”
Autor articol: Oana -Talida COZMA
