Implicarea socială îl prezintă în luna decembrie pe preotul Ionuț Apreotesei, om al faptelor, care crede cu tărie că ajutorul și responsabilitatea față de comunitate sunt chemarea adevărată a celor care doresc să aducă o schimbare. Vom descoperi în rândurile următoare cum prin gesturi simple, dar pline de însemnătate, unii oameni reușesc să transforme viețile celor din jur, aducând sprijin acolo unde este mai mare nevoie.
1. Ce v-a inspirat să îmbrățișați calea preoției în viață? Când ați simțit această chemare?
Preot Ionuț Apreotesei: De mic am avut o atracție către cele sfinte, din familie, prin participarea la slujbe. Chemarea a prins contur clar și definitiv având și un exemplu personal în unchiul meu, fratele mamei, preotul Dumitru Pantalon, care mi-a devenit mentor și îndrumător.
2. Administrați cantină socială a parohiei. Care sunt principalele provocări pe care le întâmpinați în asigurarea hranei pentru cei aflați în nevoie?
Preot Ionuț Apreotesei: Dumnezeu a vrut să slujesc împreună cu unchiul meu, apoi prin pensionarea lui am devenit paroh și am continuat lucrările la parohia Dărmănești. Anul acesta, în 2024, s-au resfințit biserica și celelalte lucrări. Între ele a fost și o dorință veche a mea de a realiza o cantină modernă, cu fonduri europene, pentru a ajuta persoanele nevoiașe, dar și pentru alte nevoi ale parohiei. Cei mai mulți participă la mesele organizate la biserică, iar cei în nevoi extreme și nedeplasabili primesc aceste ajutoare acasă.
3. Cum reacționează comunitatea la această inițiativă? Primiți ajutor din partea voluntarilor sau a altor organizații?
Preot Ionuț Apreotesei: La noi, ca în toată Ortodoxia, mila creștină a fost făcută pe ascuns, în anonimat, după principiul biblic „Să nu șție stânga ce face dreapta”. În prezent, întrajutorarea trebuie să ia și forme sociale și de aceea cei în nevoi nu pot fi îndepărtați de la agapele frățești sau de pomenire. Mântuitorul spune „când faci prânz sau cină nu chema nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor și să-ți fie ție ca răsplată, ci cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească și ți se va răsplăti la învierea drepților” (Luca 14 11-24 ).
4. Ce impact a avut acest program asupra celor ce beneficiază de el? Cum sunt selectați beneficiarii?
Preot Ionuț Apreotesei: Programul social, pregătirea meselor au nevoie de personal angajat care să corespundă nevoilor de curățenie și exigență sanitară. De aceea facem apel în biserică și cerem ajutor și primim sponsorizări pentru a duce mai departe această lucrare de întrajutorare.
Bucuria noastră atinge apogeul atunci când beneficiarii de toate categoriile vin și spun cât de important a fost acel prânz pentru ei și mulțumesc cu creștinescul „bogdaproste”.
5. Ce rol joacă pelerinajele în viață credincioșilor din parohia dumneavoastră? Ce destinații ați ales până acum?
Preot Ionuț Apreotesei: Pelerinajul în parohia noastră are o tradiție bogată. Am fost cu credincioșii noștri în toată țară, dar și în străinătate la locuri sfinte, la Ierusalim, în Grecia, în Ucraina. Creștinul-pelerin este în căutarea lui Dumnezeu după cum și Dumnezeu-pelerinul este în căutarea omului. Dumnezeu și omul se caută reciproc. Pelerinii doresc să viziteze locuri sfinte, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici. Ultimul pelerinaj din vara aceasta a fost pe urmele lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciunea, a-I mulțumi Lui Dumnezeu, dar și un act de pocăință, o cerere de ajutor și vindecare și totodată un act misionar. Bucuria unui pelerinaj se vede atunci când la întoarcere toți ne întreabă când va fi noul pelerinaj.
6. Vinerea organizați cateheze pentru copii. Cum sunt primite aceste cateheze și cum le captați atenția micilor creștini?
Preot Ionuț Apreotesei: Facem cateheză și rugăciune cu tinerii nu doar vinerea, ci în orice împrejurare, în cadrul slujbelor. Tinerii în biserica noastră au un rol bine definit și participativ. Ei rostesc Crezul în biserică și ne ajută în Sfântul Altar. Catehizarea lor a făcut că mulți dintre ei să ne devină ucenici și mulți au urmat cursurile Seminarului Teologic. Catehizarea tinerilor este și marea bucurie a părinților, care constată că această participare la rugăciune și catehizare este benefică în familie, întrucât copiii devin mai ascultători și râvnitori în a face bine.
7. În ce mod credeți că se pot apropia mai mult noile generații de copii de biserică și de credință?
Preot Ionuț Apreotesei: Catehizarea în biserică a fost preluată în mare măsură de orele de religie, făcută de persoane calificate. Învățătorii și profesorii de religie au un mare rol, dar și o mare responsabilitate. Aceste ore ar trebui fructificate cât mai bine, dar și cu o legătură mai apropiată de biserică, în cooperare cu preoții, și prin spovedanie și împărtășanie.
8. Ce planuri aveți pentru a dezvolta în continuare activitățile sociale și spirituale ale parohiei?
Preot Ionuț Apreotesei: Planul nostru principal este de a susține în primul rând activitatea actuală, dar și de conștientizare și de identificare a legăturii noastre cu Dumnezeu. Câmpul de activitate în parohie este foarte divers. Trebuie continuate planurile mai vechi și adoptate planuri noi. Comunitatea parohială trebuie să trăiască în comuniune și comunicare. Creștinii noștri sunt și cetățeni și trebuie să-i atingă durerea semenilor lor.
9. Cum pot credincioșii din comunitate sau alte persoane interesate să contribuie la susținerea acestor inițiative?
Preot Ionuț Apreotesei: În biserică, fiecare credincios are de învățat de la ceilalți. Este nevoie de o purificare personală dar și comunitară. Trebuie să identificăm de ce am ajuns în acesta criză economică și morală.
În ceea ce privește ajutorul credincioșilor din comunitate sau al celor dornici să ne ajute, le spunem că îi așteptăm la noi pentru a identifica modalități de sprijin pe care ni-l pot da.
10. Ce ar trebui să însemne pentru un creștin ortodox posibilitatea de a sprijini pe cei aflați în nevoie?
Preot Ionuț Apreotesei: Să slujim cu timp și fără timp. Să cooptăm tineri voluntari care să ajute bătrâni bolnavi, singuri și săraci și pe toți cei în nevoie. Să facem colecte cum făcea Sf. Apostol Pavel și fiecare să contribuie după puterea lui (cum spune în molitfelnic). Ajutorul pe care îl poate da un creștin semenului sau aflat în nevoie este dovada iubirii la care ne îndeamnă Mântuitorul Hristos: „Așa vor ști oamenii că sunteți ucenicii Mei dacă vor vedea faptele voastre cele bune”.
Interviu realizat de Oana-Talida COZMA
