Scurt istoric al „Galleria dell’ Accademia” din Florența
Înființarea muzeului „Galleria dell’ Accademia” datează din 1784, când Marele Duce al Toscanei, Pietro Leopoldo, a reorganizat „Accademia dell Arte” din Florența, fondată în 1563, de Cosimo I de Medici, în moderna Academie de Arte Frumoase. Noua instituție a ocupat spațiile Spitalului „San Matteo”, din secolul al XIV-lea, și pe cele ale mănăstirii „San Niccolò di Cafaggio”. Muzeul a fost îmbogățit prin desființarea bisericilor și mănăstirilor, acțiune ordonată de Pietro Leopoldo, în 1786, și de Napoleon Bonaparte, în 1810.
Însă, evenimentul cel mai important al istoriei muzeului a fost transferul statuii lui David, capodopera lui Michelangelo, din Piazza della Signoria, în august 1873. Cea mai faimoasă sculptură din lume a așteptat nouă ani, într-o cutie de lemn, construirea Tribunei proiectate de arhitectul Emilio De Fabris pentru a o găzdui.
În forma în care se află și astăzi, „Galleria dell’Accademia” a fost organizată în 1882. Călătorul găsește aici unele dintre cele mai importante colecții de pictură și sculptură din lume, inclusiv sculpturi de Michelangelo, și o bogată colecție de pictură italiană timpurie. Colecția de mulaje și machete din ipsos, realizate de Lorenzo Bartolini și elevul său Luigi Pampaloni din Gipsoteca, din monumentalul „Salone dell’Ottocento”, este la fel de semnificativă. Muzeul găzduiește, de asemenea, o expoziție de instrumente muzicale care au aparținut marilor duci de Toscana, Medici și Lorena, majoritatea fiind din colecția Conservatorului florentin „Luigi Cherubini”.
Michelangelo și „Închisorile” din arta Renașterii
În cadrul amplului muzeu „Galleria dell’Accademia”, turistul cultural caută cu înfrigurare măreața statuie a lui David – capodoperă a lui Michelangelo Buonaroti –, personajul mitologic care, deși inferior adversarului, din punct de vedere fizic, are îndrăzneala să îl înfrunte pe uriașul Goliat, pe care ajunge să îl și învingă.
Pe culoarul care duce către această statuie celebră, organizatorii muzeului au plasat o serie de alte statui, creație a aceluiași celebru sculptor florentin din perioada Renașterii italiene. Privirea vizitatorului cade pe câteva exponate care, cel puțin la prima vedere, apar ca fiind neterminate. Partea din față lasă să se întrevadă chipuri și/ sau trupuri umane, în timp ce spatele lucrării este în fapt un bloc de piatră nesculptat. Ele fac parte din seria „Închisorile”, aluzie la faptul că trupurile personajelor erau semicaptive. Patru dintre aceste statui neterminate au fost comandate pentru a împodobi monumentul funerar al Papei Giulio II. Un alt exponat reprezintă o schiță a statuii Sfântului Matei, creație a lui Michelangelo, găsită la Basilica „Santa Maria dell Fiore”, din Florența.
Alături de toate acestea se află „Pieta”, operă atribuită lui Bernini, mare admirator al lui Michelangelo, statuie din 1670, lucrată în stilul „Închisorilor” lui Buonaroti, care face parte dintr-un impozant grup sculptural din Palatul Barberini și adus la Galleria dell Accademia la începutul veacului XX.
Sculpturile lui Michelangelo din seria intitulată „Închisorile”, aflate la „Galleria dell’ Accademia”, din Capitala Toscanei, reflectă ideea artistului conform căreia acesta era instrumentul lui Dumnezeu, cel care avea sarcina de a înlătura surplusul de materie (piatră, în cazul său) și de a elibera, astfel, Opera, din închisoarea care o cuprindea. Această idee transmite faptul că Buonnaroti nu era doar sculptor și pictor, ci și poet și filosof. Căci ce altceva decât poezie și filosofie reprezintă crezul că nu el e artistul, ci însuși Dumnezeu, precum și sculpturile din seria „Închisorile”, fiecare lăsată înadins neterminată pentru a demonstra imperfecțiunea omului.
Turist de serviciu: Valentin ANDREI
