Personalitate complexă, Gheorghe Bunghez este un adevărat cărturar. Spirit enciclopedic, a clădit, împreună cu o echipă de oameni aleasă de Domnia sa, cultura judeţului Neamţ într-o vreme a migrării masive a sătenilor la oraş, lucru întâmplat datorită marelui proces al industrializării din anii 60 ai veacului trecut.
S-a născut în comuna Poiana Sărată, din judeţul Bacău. După absolvirea Facultăţii de Istorie-Filologie-Filosofie a Universităţii „Alexandru loan Cuza“ din Iaşi, a urmat cursuri de definitivare, specializare şi perfecţionare în domeniile Istoriei moderne şi contemporane a României, Filosofiei şi Artei, precum şi în domeniile managementului cultural-artistic şi cultural-comercial. În perioada 1977-1981, îşi pregăteşte teza de doctorat cu tema Politica relaţiilor culturale internaţionale ale României, lucrare pe care refuză să o finalizeze, neacceptând condiţionările incorecte.
Activitatea profesională a domniei sale debutează în 1953, înainte de începerea studiilor universitare. A fost profesor, director de şcoală, director de liceu, inspector şcolar, secretar al Comitetului Regional de Cultură şi Artă pentru ca, în 1968, odată cu reforma administrativă, să fie numit preşedinte al Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Neamţ. În perioada 1973 -1977 a funcţionat ca şef al Secţiei de Propagandă a Comitetului Judeţean Neamţ şi apoi ca preşedinte al Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Neamţ. În 1980 este transferat, la cerere, ca director al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ, unde îşi desfăşoară activitatea până în 1986, moment în care este transferat, tot la cerere, la Centrul de Librării al judeţului Neamţ, instituţie de unde se va pensiona în 1997.
A iniţiat şi condus manifestări cultural-artistice locale, zonale sau naţionale: Sărbătoarea Eroilor de la Războieni, Sărbătoarea Muntelui Ceahlău, Festivalul Spectacolelor de Teatru pentru Tineret şi Copii, Stagiunea simfonică a Filarmonicii „Moldova“ din Iaşi, Festivalul „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ“. De asemenea, de numele său sunt legate reorganizarea sau modernizarea unor instituţii, dintre care menţionăm: Şcoala Generală Stăniţa, Liceul Săbăoani, Biblioteca Judeţeană Neamţ, Teatrul Tineretului, Complexul Muzeal Național Neamţ, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ, Şcoala Populară de Artă, Centrul de Librării din judeţul Neamţ.
A creat condiţii pentru elaborarea şi tipărirea „Corpusului de documente al Teatrului Tineretului“, a sprijinit elaborarea şi tipărirea unor volume de studii şi cercetări, a fondat şi a asigurat apariţia Revistei de cultură „Asachi“ (a doua şi a treia serie), a publicat în cotidiane şi reviste articole şi studii, fiind coautor al cărţilor „Monumente istorice din judeţul Neamţ“, „Judeţul Neamţ – Ghid“, „Petrodava 2000 – tradiţie şi continuitate“, „Liceul Petru Rareş – file de istorie“. Ultimul său proiect de până acum a fost editarea lucrării „Teatrul Tineretului între Dragonul şi Piaţeta“ şi „Demnitatea supravieţuirii prin cultură“.
A participat la numeroase manifestări culturale și a susţinut, în calitate de conferenţiar pe probleme cultural-ştiinţifice, expuneri publice atât în România, cât în Bulgaria, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Italia, Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia, Uzbekistan, Germania şi Danemarca.
GHEORGHE BUNGHEZ DESPRE FAIMA INTERNAŢIONALĂ A „VACANŢELOR“ ŞI PUBLICUL STATORNIC AL FESTIVALULUI-BRAND PENTRU ŢINUTUL NEAMŢ
O discuţie cu profesorul Gheorghe Bunghez este oricând o plăcere şi un motiv de a mai afla (o dată în plus) crâmpeie din activitatea culturală a judeţului. La un astfel de dialog revenim, selectiv, prezentând părerea sa despre publicul şi faima internaţională a Festivalului „Vacanţe Muzicale“, al cărui întemeietor este (alături de alte patru personalităţi marcante ale culturii din a doua jumăte a veacului XX: prof. univ. Mihail Cozmei, dirijorul Ion Baciu, compozitorul şi profesorul Achim Stoia şi omul politic Constantin Potângă).
„Vacanţele Muzicale“, dintotdeauna au avut şi vocaţie internaţională. În primul rând, ecourile „Vacanţelor“ au ajuns în toate ţările socialiste, pe vremea aceea. Vorbesc de anii 70. Am avut oaspeţi din învăţământul superior din toate acestea, inclusiv din fosta Uniune Sovietică. Dar despre „Vacanţe“ s-a dus vorba şi în Occident: în Franţa, în Italia, în Spania, în Germania şi alte ţări. Astfel, chiar din acei ani s-au statornicit relaţii externe în primul rând cu muzicieni din fosta Republică Federală a Germaniei. Cea mai reprezentativă prezenţă din R.F.G. a fost la cursurile noastre Frederic von Hausseger de la Hannovra, cel care chiar a condus clasele de vioară şi compoziţie din cadrul „Vacanţelor Muzicale“. Un om deosebit de instruit, deosebit de cult şi manierat, un muzician desăvârşit, care a lucrat frumos cu studenţii şi care a venit în două sau trei rânduri la Piatra-Neamţ în acea perioadă, plăcându-i imens atmosfera „Vacanţelor“, unicitatea lor, faptul că nu se aştepta ca în România să găsească şi interes şi pasiune pentru muzică şi modalităţi care se păreau că rezonează cu vechile tradiţii muzicale germane ale marilor centre de învăţământ.
Iar dintre ceilalţi participanţi străini, aş remarca prezenţa, chiar în două rânduri, a studenţilor de la Conservatorul de muzică din Wȕperthal, care au prezentat concerte în Piatra şi chiar şi în judeţ, în oraşe şi comune, au asistat la cursuri, s-au întreţinut cu participanţii la Festival, prezenţa lor fiind, cu sinceritate pot spune la ora asta – atunci nu discutam prea mult despre acest fapt – prezenţa lor a fost deosebit de agreabilă. Nu numai că au venit cu materiale documentare, cu amintiri, dar au şi lăsat multe amintiri profesorilor şi studenţilor de aici, și, la rândul lor, au fost încântaţi să preia de la noi tot ce li s-a părut interesant. Cu toţii au plecat de aici plăcut impresionaţi de tinerele generaţii de viitori muzicieni, studenţii conservatoarelor prezenţi atunci la „Vacanţele Muzicale“ de la Piatra-Neamţ.
Am spus toate acestea tocmai în ideea că s-a creat la un moment dat impresia că Festivalul a devenit internaţional de-abia după 1990. Este o falsă problemă. „Vacanţele“ dintru început au avut ecoul lor, au fost primite ca atare şi în ţară şi în străinătate
Ecoul stârnit de „Vacanţe“ peste hotare s-a datorat şi Conservatorului ieşean. Dar nu numai lor. Vestea (şi apoi faima) se ducea prin emisiunile de radio, prin ecourile din presă, prin studenţi. A Iată, „Vocesul“, care s-a afirmat în perioada aceea şi care era prezent la aproape fiecare ediţie în perioada de început a Festivalului, a făcut o extraordinară publicitate „Vacanţelor“ pe acolo pe unde au umblat. Să nu uităm că „Vocesul“ însuşi s-a lansat la Piatra-Neamţ, la „Vacanţe Muzicale“.
Apoi, faptele care se petreceau aici erau cunoscute peste tot şi prin intermediul simpozioanelor care aveau loc la „Vacanţe“. Pentru că toate ediţiile de până în 1990 au avut în cuprinsul lor şi astfel de dezbateri. An de an se organizau colocvii de specialitate la care participau muzicieni români şi străini.
Alături de faima naţională şi internaţională a Festivalului, profesorul Gheorghe Bunghez mai găseşte „Vacanţelor Muzicale“ un mare merit. Publicul statornic care a însoţit vreme de peste patru decenii această merituoasă întreprindere culturală.
Astăzi avem un public avizat la Piatra-Neamţ, şi îndrăznesc să spun, unul dintre cele mai elevate din ţară, public gata oricând să savureze bogăţiile şi frumuseţile muzicii, se datorează faptul aceste elemente distincte – Stagiunea permanentă, „Vacanţe Muzicale“ şi Facultatea de muzică – toate laolaltă realizează cadrul în care, începând cu anul 1969, s-a dezvoltat viaţa muzicală la Piatra-Neamţ. Inclusiv faptul că aici s-a reuşit ca vechea şcoală de muzică să se transforme în liceu de muzică – astăzi Liceul de Artă „Victor Brauner“ – este în tot contextul general al acestor transformări.
